Din grădina memoriei

În aceeași clipă în care se gândea la toate acestea, un junghi îi trecu prin inimă... Floarea sa îl privea din grădina memoriei... Îl privea lung, căutând să-l ajungă cu asprimea frumoșilor ochi albaștri. - Adică de oaie te ocupi, dar pe mine mă lași pradă singurătății! Aceeași poveste... Determinându-l să se apropie cu timiditate și interes de trandafir, pentru a lua niște lecții de prietenie cu florile. Dar, ce să vezi, în oglinda ochilor Micului prinț, trandafirul era ocupat cu găteala. Micul prinț, ce-i dăruia privirea lui plină de dragoste, numai ca floarea să poată fi ceea ce este. Pentru prima oară de când era liber, Mic își umplu nările cu alt parfum decât cu acela al florii sale. Și află... Află cum este să-ți fie dor. De o floare ce se deschide doar pentru tine, sub privirea întregului univers. De o floare mărunțică și efemeră, care poate să te scoată din orice transă și pe care o cheamă... “Nu-mă-uita”.