tincuta horonceanu bernevic

Consiliul Județean Bacău, Primăria Municipiului Bacău, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Bacău, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău anunță desfășurarea Concursului Internațional

Burnița rece Nu vrea să plece, Toamna-i o joacă. Într-o băltoacă, O frunză plânge Și-ncet se stinge. Nu mai sunt flori, Doar niște nori Și-un vânt ciudat, Cam răsfățat. Pe cărăruie, Doar o

iubirea dintre noi e o plasă de păianjen străbatem în ea orașul indiferent de anotimp ne înfigem unghiile în aerul țeapăn foșnim ca ramurile ude vinovați de pașii străinilor pe

azi am adunat bucăți mari de toamnă le-am pus pe băncile din parc arătau ca niște aripi de înger ude de ploaie ar fi fost mai bine să mătur cu ele curtea spitalului câini vagabonzi mi-au

Fulg de zăpadă - singura mângâiere pe obrazul ridat

Când deschise ochii, fata dormea ghemuită în brațele lui. Stăteau întinși pe sacul de dormit. Câteva lumânări mai pâlpâiau încă, pe farfurioare. Se sculă încet și le stinse. Apoi își trase hainele pe

Igor acceleră ușor și din Narcisa coti spre dreapta. La nici un kilometru distanță, o fată aștepta pe marginea drumului. Nu părea la fel cu celelalte. Un gând drăcesc îi trecu atunci prin minte.

Toate economiile lui le investise în urmă cu un an într-o bucată de pământ la Sarata, pe care credea c-o să apuce să-și facă o casă. Avea planuri mari. Voia să se însoare, să aibă copii cu care să se

Igor își luase trei zile de concediu. Voia să-și pună puțină ordine în gânduri. Simțise așa, în ultima perioadă, o învălmășeală teribilă în mintea lui. O percepuse mai exact ca pe o bucătărie

Dragi nepoți am să vă spun O poveste de Crăciun! Sus, în munte,-ntr-o căsuță, Locuia o bunicuță Și-un motan, tovarăș drag. Nimeni nu-i venea în prag. Cum privea pe geam să vadă Fulgii mari

Mama mă ținea de mână, trăgându-mă ușor după ea. Răcoarea dimineții trecea prin bluza mea subțire, făcându-mi pielea de găină. Coborâsem din autobuzul cu miros de motorină când se îngâna ziua cu

Uite leafa, nu e leafa Epitaf Aici odihnește, spre pocăință, Un ins cam avar, După o lungă și grea suferință De bugetar. Circ Pe-acest număr de magie, Boc a exersat cu

Un cântec trece prin peretele vecinilor eu îl adulmec și îl trimit înapoi agățat de-o șuviță de păr un nasture de la cămașa ta de duminică peretele ne continuă jocul își dă picturile în ulei

În orașu-n care plouă, de se rupe cerul parcă, Orășenii știu acuma Că ligheanu-i ca o barcă. Și-n orașu-n care plouă, orășenii sunt ca frații, De sub vechile umbrele Tot suspină

sub prun nu mă plouă iarba crește prin mine am părul lung stau țintuită sub ramurile ude nu respir de teamă să nu trezesc jucăușul, vârtejul acela care-ți poate lua mințile, l-am văzut o dată și

Drumul spre casă – numai ochii lupului străpung negura

Siempre que paso por una librería, siento como mi corazón resalta. Que tengo dinero o no, que necesito algo o no, yo entro al menos por unos minutos. Paso por los estantes de libros, acariciando los

Salariu-i mic, iar cei din parlament S-au ofensat și grevă fac din plin Nemulțumiți pe lege, evident Ei dorm cu 25% mai puțin.

Am visat, târziu, în noapte, Că mâncam cireșe coapte! Și când s-a făcut lumină, Bunul, iute, din grădină, Mi-a adus un coș întreg! Voiam eu să le culeg! Pe furiș, deci, m-am urcat În cireșul

Astăzi m-am trezit cu noaptea în cap. Așa zice mama, de parcă noaptea ar sta pe capul meu. Astăzi este prima mea zi de școală. Am un ghiozdan nou, uniformă cu pătrățele, caiete, stilou, tot ce-mi