tincuta horonceanu bernevic

Bune intenții Buni prieteni, dragii ruși Ne-au luat cloșca din țară. Nu au vrut să fim expuși La vreo gripă aviară! Ipoteză Scumpa cloșcă din tezaur A ouat un ou de

Starețul avea sprâncenele de omăt și vorba ușoară ca fulgul. Stătea liniștit în fotoliul vechi, răspunzând când la telefonul ce suna stins ca un tril de ciocârlie, când la nenumăratele cereri

La lucru manual, azi, am învățat să fac broscuțe de hârtie. Sunt foarte ușor de făcut și eu le fac cel mai repede. Le desenez ochi albaștri și, când le apăs, ele țopăie. Sunt bucuroasă.

Unui pacient, plimbat, în spital, de la o secție la alta Pacientul se întreabă Cu o urmă de cinism: La spital veni salvarea Sau la secția turism? Celor de la Salvare care vin

Dalia își amintea cum în acea după amiază plecase să vadă pădurea de salcâmi de la Măgura. Era luna mai. Toată lumea știe când înfloresc salcâmii. Fu nevoită să-și amintească în detaliu însă,

Își împodobise pereții casei cu liniște. Sufrageria era învăluită într-o liniște aurie ca mierea, dormitorul într-o liniște albastră, ca valurile mării, bucătăria într-o liniște verde, așa cum sunt

Cojocul în cui- Viscolul șuieră în Stâna părăsită

Trecusem de mai multe ori prin dreptul cofetăriei, în acea zi. Prima dată m-am întors să-mi cumpăr pâine. A doua oară am cumpărat crizanteme de la o bătrână ciudată care mai avea doar un dinte în

Toamnă grăbită- În fereastra bunicii Gutuia tace

S-a întâmplat într-o zi pe la amiază. Era în sat o căldură cumplită. Ileana stătea în pragul casei, dând a lehamite din cap. Zăpușeala te făcea să-ți ieși din minți. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns

Tanti Saveta strigă la mine să fug acasă. Numai cât mi-am pus rochița galbenă de pânză, mi-am prins părul măturele și am făcut câțiva pași pe drum, că toată lumea îmi spune să mă duc acasă. Dacă mă

De câte ori trec prin fața unei librării, simt cum îmi tresaltă inima. Că am bani sau nu, că am nevoie de ceva sau nu, eu intru măcar pentru câteva minute. Trec pe la rafturile de cărți, le

Ploaie grăbită Sub umbrela deschisă Un singur sărut

O mamă cu un bebeluș în brațe nu se gândește niciodată la ea. Totdeauna pruncul are prioritate. O voce interioară îi șoptește toate dorințele puiului de lângă ea. Nu sunt necesare cuvintele.

Deschid ochii. Lumina zilei mă învăluie, aurie. Pipăi cu degetele de la picioare, lenjeria

De dimineață am avut o inimă rea. Adică simțeam în piept o ceață nehotărâtă. Dacă e albă sau gri. La școală am băieți în clasă. Nu sunt prea deștepți. Adică nu la note ci așa

Ești o fetiță rea! Așa zice mama câteodată. Tata nu spune așa. Tata crede că sunt un copil bun. Adică stăm pe prispă și zâmbește. Și parcă mă primește în

Zăpada apoasă cântă atunci când pășesc. Privesc

Astăzi am mâncat bureți. Gabriela i-a găsit. Ea este vecina mea. Eu îi spun Gabi. Suntem prietene nedespărțite. Am fost să vedem un cuib

Lumânare arzând Doar vântul mai usucă Lacrima mamei