Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Cheia franceză

(pagini de jurnal)

2 min lectură·
Mediu
Ești o fetiță rea! Așa zice mama câteodată. Tata nu spune așa. Tata crede că sunt un copil bun. Adică stăm pe prispă și zâmbește. Și parcă mă primește în zâmbetul lui. Tata a fost minier. Nu. Am greșit. Tata a fost miner. Doamna învățătoare ne-a spus să punem cuvintele greșite în paranteze. Ca să nu tăiem cuvântul. Cred că îl doare. Dar eu nu-l pun în paranteze pentru că mi-e frică. Eu cred că parantezele mănâncă toate cuvintele din ele. Mai bine îl mai scriu o dată. După ce-a fost miner, tata a fost mecanic. Pentru că s-a îmbolnăvit. Și eu nu voiam ca tata să moară la mină. Mina e ca o gură de lup căscată și acolo coboară minerii să scoată cărbune. Și uneori, haț, gura de lup se închide și-i mănâncă pe mineri. Dacă nu îi e foame, nu se închide. Ca lupul din Scufița Roșie, după ce mănâncă minerii, merge la râu să bea apă, și gata, prânzul! Cred că tata îi mai dădea bomboane din când în când, ca să nu se închidă cât e el coborât. Dar tot s-a îmbolnăvit. Pentru că acolo nu e soare. Și doctorul a spus că trebuie să stea la soare. Să se lumineze. Acum tata e mecanic. Și repară toate mașinile. Noi nu avem o mașină. Cred că ar repara-o și pe a noastră. Noi avem o căruță pentru boi. Ne-a lăsat-o bunicu’. E bine în căruță că nu mi se face rău. E mult aer. În mașină mi-e rău tot timpul. Tata are o trusă de scule. E ca un fel de valiză mai mică. Și înăuntru stau aliniate tot felul de chei, cu numere pe ele. Mi-ar plăcea să-mi lase mie această trusă. Mama-mi spune că băieții vor moșteni trusa. Eu plâng și mă cert cu mama că o vreau eu. Noaptea visez cheia franceză cum merge pe pantofi cu toc și cu rochie roșie, lungă, cu paiete, pe stradă. Toată lumea întoarce capul după ea. Cheia franceză are părul lung, negru, și cercei roșii în formă de inimioare. Rochia foșnește la fiecare mișcare și eu transpir de emoție când o văd. Îmi doresc și eu să fiu îmbrăcată așa. Mama spune, uneori, că sunt rea. Tata mă primește mereu în zâmbetul lui. Eu sunt doar o fetiță bucuroasă. Dacă băieții primesc trusa, ai putea să-mi lași mie, măcar cheia franceză?
023.935
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
396
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

tincuta horonceanu bernevic. “Cheia franceză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tincuta-horonceanu-bernevic/proza/1788861/cheia-franceza

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Bine ai surprins, Tincuța, adevărul copiilor de la țară. Da, e bine în căruță, pentru că e aer și nu ți-e rău. Cheia franceză, ca un laitmotiv, e păpușa cu păr lung și cercei roșii pe care o visează fetele cuminți. Fetița de aici e cam băiețoasă, da-i stă bine așa. Îmi plac aceste pagini de jurnal, ai ales un ton inspirat, fraze scurte și precise țintind către scop - viața prin ochi de copil. Dacă bunicul nu ți-a lăsat moștenire trusa de scule, nu-i bai. Important e că de pe undeva ai moștenit darul scrisului.
0
Mulțumesc de vizită.
Mi s-a părut dintotdeauna că, la țară, copiii sunt privilegiați. Au atâta viață în jurul lor, totul e viu, totul trăiește.
Pe micuții de la oraș îi compătimeam atunci, și o fac și astăzi.
Aceste pagini fac parte din jurnalul unei fetițe care descoperă lumea.

0