Ce e toamna?
Burnița rece Nu vrea să plece, Toamna-i o joacă. Într-o băltoacă, O frunză plânge Și-ncet se stinge. Nu mai sunt flori, Doar niște nori Și-un vânt ciudat, Cam răsfățat. Pe cărăruie, Doar o
anotimpul înstrăinării
iubirea dintre noi e o plasă de păianjen străbatem în ea orașul indiferent de anotimp ne înfigem unghiile în aerul țeapăn foșnim ca ramurile ude vinovați de pașii străinilor pe
puzzle
azi am adunat bucăți mari de toamnă le-am pus pe băncile din parc arătau ca niște aripi de înger ude de ploaie ar fi fost mai bine să mătur cu ele curtea spitalului câini vagabonzi mi-au
Fulg de zăpadă
Fulg de zăpadă - singura mângâiere pe obrazul ridat
Poveste cu o bunică
Dragi nepoți am să vă spun O poveste de Crăciun! Sus, în munte,-ntr-o căsuță, Locuia o bunicuță Și-un motan, tovarăș drag. Nimeni nu-i venea în prag. Cum privea pe geam să vadă Fulgii mari
De la Reghin
Uite leafa, nu e leafa Epitaf Aici odihnește, spre pocăință, Un ins cam avar, După o lungă și grea suferință De bugetar. Circ Pe-acest număr de magie, Boc a exersat cu
Cum trece un cântec prin noi
Un cântec trece prin peretele vecinilor eu îl adulmec și îl trimit înapoi agățat de-o șuviță de păr un nasture de la cămașa ta de duminică peretele ne continuă jocul își dă picturile în ulei
În orașu-n care plouă
În orașu-n care plouă, de se rupe cerul parcă, Orășenii știu acuma Că ligheanu-i ca o barcă. Și-n orașu-n care plouă, orășenii sunt ca frații, De sub vechile umbrele Tot suspină
sunt Melusina în dimineața uitată
sub prun nu mă plouă iarba crește prin mine am părul lung stau țintuită sub ramurile ude nu respir de teamă să nu trezesc jucăușul, vârtejul acela care-ți poate lua mințile, l-am văzut o dată și
La noi
(Parodie după Noi de Octavian Goga) La noi sunt frunze verzi pe brand Și sinistrați în masă, La noi sunt fluturi în guvern Și Boc cu prima casă. Și chiar turiști din alte țări Vin doina
negura
Drumul spre casă – numai ochii lupului străpung negura
Moldovenii Shaolin
Temă: Þine minte cuvintele lui Ștefan: „ Moldova nu e a voastră” Parodie după EL-Zorab de George Coșbuc La poartă vine un chinez Cu pas mărunt de huhurez Sunt dom’le, neam
Povestea tranșeelor misterioase
E lung pământul, ba e lat, Dar ca Zamfir de ofticat Un altul, pe-astă lume nu-i, Și-avea o soață, - soața lui - În fața trenului s-o pui Că nu-i păcat! Și dac-a fost bătută
Protest
Salariu-i mic, iar cei din parlament S-au ofensat și grevă fac din plin Nemulțumiți pe lege, evident Ei dorm cu 25% mai puțin.
Cireșul
Am visat, târziu, în noapte, Că mâncam cireșe coapte! Și când s-a făcut lumină, Bunul, iute, din grădină, Mi-a adus un coș întreg! Voiam eu să le culeg! Pe furiș, deci, m-am urcat În cireșul
Două zile de copilărie
Rândunelele vin în fiecare an la streașina casei mele îmi țin de urât toată vara apoi când cred ele că visele mele mocnesc ca un foc de paie prea ude își iau zborul nicio îmbrățișare niciun
Plecat-am nouă la băut
Plecat-am nouă la băut Și cu sergentul, zece, Și pe sub mese am zăcut O oră-n noaptea rece. Voioși, cu berea pe sub nas, Ne agățam de fete, Dar chiar sergentul zicea pas, Că toate erau
Bărbatul
Bărbatul pe care-l iubesc e un cais crescut lângă o bătaie prelungă de clopot când înflorește își înfășoară grădina pe tâmple decupând miresme în care mă ghemuiesc ca-ntr-un joc
Nimeni nu știa
Nimeni nu știa mai bine decât tine punctele cardinale în care au eșuat liniștea dinaintea sărutului insomniile decadența aripilor gândul ca o cochilie de alabastru strecurată în căptușeala
Epigrame
1. Rugăciune Management Ca să iasă din nevoi, Dă-le Doamne, la amici, Spor în toate, car cu boi, Însă mie, dă-mi un bici! Soțului blondei Se ruga sub clar de lună, Ca să-i intre
Anotimpul păpușilor
În căsuța din umbrar păpușile puteau discuta în voie ca oamenii mari nefandosite și puteau să bea vișinată din paharele cu picior din care doar popa apuca să mai
Ploaia părea o joacă
Lângă drum un pui de cireș crescut odată cu mine ne îmbrățișam primăvara mugurii spaimei mi se lipeau de trup ca o destăinuire prin perdele de dantelă croșetată ploaia părea o joacă din
Atâtea bucurii
Atâtea bucurii mă apasă mi-ai spus, eu nu știam cum arată o bucurie, cerul se făcea sângeriu și noaptea cu ghimpii ei de întuneric așteptau la răscruce respirația mea sacadată atâtea bucurii
Mama
Mama e uneori o lumină, Alteori e o floare Și când zâmbește e o rază de soare! Mama, Noapte de noapte, adună În cuvinte Raze de lună Să facă din ele Cu drag Ca niște mărgele-n șirag Vorbe
Ora ceaiului
Ora ceaiului- promoroacă pe ramuri jarul în vatră
Copiii colindă
Colindă lumii bucuria, Curate, dalbe flori de măr, Căci astăzi a născut Maria Un rege pentru adevăr. Și cântă brazii ninși, pe creste, O stea de-argint se-aprinde sus, Să ducă lumi-ntregi
Iulie
Răcoarea serii- peste fânul din car odihnesc stele
Viitorul sună bine
Constatare Cum a fost n-o să mai fie, Zice soața, cu furie. An de an ți-a tot scăzut Cheful și salariul brut. Asigurând viitorul Pământ mereu a cumpărat Pentru nepoți, cu mult
Calea Lactee e casa mea
Calea Lactee e un loc din care privesc cerul mărul de la drum pădurea eu pot oricând să ajung până acolo nimeni nu mă întreabă unde plec de acasă cât timp pielea mea are un tatuaj cu o iguană am
Haiku
Fragi copți în iarbă- cărarea spre pădure e tot mai lungă
Europarlamentări
La masă șade inocent Un domn distins din parlament. Ce vă servim la primul fel? Un vot pe varză de Bruxelles! & Parlamentări de ’nalt nivel, O candidată la Bruxelles E în politică
Cireașa de pe tort
Guvernul Cireașa de pe tort, la guvernare, E-o mică jună, blondă ca un soare, Să-ți spun părerea mea, acuma pot, I-ar sta cu mult mai bine, în compot!
Tezaurul de la Pietroasele
Bune intenții Buni prieteni, dragii ruși Ne-au luat cloșca din țară. Nu au vrut să fim expuși La vreo gripă aviară! Ipoteză Scumpa cloșcă din tezaur A ouat un ou de
Babele
Luna ast-am constatat (Nu aduc nici o insultă) Că grăbit, orice bărbat Doar la babe se mai uită!
Salvarea
Unui pacient, plimbat, în spital, de la o secție la alta Pacientul se întreabă Cu o urmă de cinism: La spital veni salvarea Sau la secția turism? Celor de la Salvare care vin
Cojocul
Cojocul în cui- Viscolul șuieră în Stâna părăsită
Toamnă
Toamnă grăbită- În fereastra bunicii Gutuia tace
Ploaie
Ploaie grăbită Sub umbrela deschisă Un singur sărut
Tristețe
Lumânare arzând Doar vântul mai usucă Lacrima mamei
Păpădia
Luminând tainic În umbra cireșului O păpădie
Promisiune
Astăzi mi-am gătit casa cu muguri de salcie Mâine e ziua mea Lumânările ard de la Paști neobosite nu și-au pierdut speranța că te vei întoarce, tată. În ceruri plouă Aici e
Sub soarele albastru
Sub soarele albastru mai plouă cu tăcere Și lujeri albi și tandri se-apleacă peste vis Un ochi privind spre lume clipește cu durere Și-un fluture de noapte în beznă stă închis. Auzi cum cântă
Septembrie
Curgeau în ierburi stele căzătoare, Cuvintele râdeau în urma ta, Suspin de alge se-auzea din mare Când amândoi, tăcuți, intram în ea! Era povestea frunză rătăcită Pierzându-și zborul arcuit în
Tăcută e ninsoarea...
Tăcută e ninsoarea, căci ascultându-mi ruga Și îngerii cu plete au devenit imuni Și către Rai cu toții își îndreptară fuga Ademenind în treacăt petalele din pruni. Tu mi-ai șoptit că visul s-a
Aventură în umbra oglinzii
Șansa de a sta într-un capăt al peronului cu un cui de rouă în cap mimând rugăciuni cu retinele sparte alergam în urma cuvântului larve decupau sângele din aortă trenurile
