negura

un micropoem bun,
puternic prin redarea sugestiei.

excelent,sugestiv,concentrat de frisoane stranii

Este unul dintre haiku-urile pe care le-am remarcat și votat la concursul lunar (care este sub anonimat pentru cei care nu știu). Mi-a plăcut fiindcă are într-adevăr forță de sugestie, lupul, animal singuratic uneori și sălbatic, este în opoziție cu drumul spre casă, ochii lui străpung negura, care este aici un simbol puternic, amintind de rătăcire, singurătate și chiar de culoarea blănii animalului.

O senzație stranie îți dă acest micropoem superb. Cu adevărat, nebănuite sunt căile... inspirației. De unde și cum au ajuns, Tincuța, lupii la Bacău? :)
Altminteri, ochii lupului ar putea să se dovedească a fi niște faruri de mercedes. Că tare mulți oameni se întorc la casele lor doar cu gânduri și intenții lupești. Însă lupul poate fi și o ființă pozitivă, dulce chiar, mai ales atunci când ne luminează calea prin negură sau când e un personaj al teatrului de păpuși... :)

Teodor, Angela, Cristina, Ion,
mulțumesc pentru lectură și aprecieri.
Tema concursului pe RK a fost \"negura\" și la asta m-a dus gândul prima dată, la frisoanele pe care mi le provoca negura atunci când, în copilărie, terminam orele târziu (19), iar tata nu era la ușa școlii să mă aștepte. Ochii lupului puteau să apară oricând. (asta la propriu)

tincuța