Promisiune

Poezia aceasta are pentru mine o tesatura profund religioasa: impodobirea casei, mugurii de salcie, lumanarile care ard de la Pasti, asteptarea plina de speranta a intoarcerii, cerul care plange tocmai pentru ca aici nimic nu se schimba, rochita cea noua ca haina de nunta. Nu stiu daca in mod constient sau nu. M-ar interesa in acest sens raspunsul tau. Forma ei e foarte simpla, poate de aceea a fost depreciata. Mai ales formularea ultimului vers poate ca nu a placut, dar parerea mea personala e ca are un farmec deosebit, ar putea fi privita ca o ultima trasatura de pensula pe o pictura naiva. Si mie imi plac mult unii pictori naivi. Ai o virgula dupa \"tata\" unde ar trebui sa fie punct.

Am corectat virgula. Mulțumesc pentru sfaturi și pentru apreciere. Poezia e într-adevăr simplă. Asta face parte din stilul meu. Și țesătura religioasă am vrut să-i fie ca un văl diafan ce protejează de răceala lumii. În rochița mea nouă, tata nu m-a văzut niciodată...