Două zile de copilărie

Tincuța, este superbă această poezie. M-am regăsit în ea, în această zi mohorâtă, cu rândulelele care-mi țin vara de urât și toamna care-mi alungă copilăria din buzunare. Felicitări! Nu are sens să citez ceva, căci toate versurile mi-au plăcut la fel.

da, eu taxt fain, plin de copilarie prin toate buzubarele sale :), chiar daca toamna a furat magia si a scos adultul din copil... E un discurs sincer, copilaresc, dar cu adancimi din acelea periculoase :)
cu sinceritate,
alex

Florentina, onorată de vizita ta.

Alexandru, bucuroasă de comentariu.

Ce n-am da pentru măcar două zile de copilărie?

tincuța

\"și toamna îmi leagă mâinile la spate
ca unui condamnat la moarte
nu-mi pot ciopli nicio treaptă
din surâsul trist\"

Versuri cu o semnificație aparte într-un poem scris cu sensibilitate despre o lume a copilăriei de care nu ne desprindem, cu adevărat, niciodată.

Nu pot să trec și să nu remarc și finalul:

\"poate voi câștiga acum
încă două zile de copilărie\"

Foarte frumos. O trecere, cu prietenie, Ioan.

Bucuroasă de lectura ta și de aprecieri.

tincuța