Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioan-mircea-popoviciIP
Ioan-Mircea Popovici
@ioan-mircea-popovici
Poezie

toamna, ca și ploile, vine de la histria

(ziduri surpate - de George Pașa și Ioan-Mircea Popovici -)

2 min lectură·
Mediu






grațiile s-au desprins de muze
dansând printre trestii
în ochiuri de apă

valuri trec pe dinăuntru
deasupra un pește își caută aripile





încep să-mi aduc aminte de unde vin
starea aceasta și sarea mării
vin să dea gust gestului necuprins

întind brațele spre soarele arzător
în poarta mare și pietrele au glas
istoria se-ntoarce în clipa de-acum




mă așez gânditor
șopârlă cuminte pe trepte
liniștea se strecoară printre buruieni
urcă pe frunze de măslin sălbatic

la ieșire
histrioții petrec zilele cetății

pe margine
două histrioane și-un câine

despre firul de iarbă
starea mea de ape
nu poate spune mai mult

grațiile s-au desprins de muze
dansând printre trestii
în ochiuri de apă

*



12:21
din haina lui unu
un azi dintr-un ieri
cu amânări și tăceri
și-un mâine
cu-o taină din carte

între ele
proorocirea luminii

aici
la tomis
toamna, ca și ploile,
vine de la histria




iedera a împăienjenit
ziduri surpate
ferestre deșelate de lumină
la casa de pe plajă

sub arcade
o laviță de răchită
și ea
iluzia despletită

dă-mi, domnule, un leu
eu știu să-l beu
cu sorbituri mici
de nectar
și de n-ai mărunt
găsim rest
o lecție de acrobație
într-o beție

*



ia din dunga albastră un punct
vezi ce și cum
în punctul de foc

țipătul pescărușului
într-un nod
oul-acord
din tainele verii

acum e-n același atunci
nodurile se-ntâlnesc pe scară
amurgul își așterne răsăritul

pe stradela vântului
doar urmele gândului
dintr-un cerc de apă

*
poate mâine
când este ziua noastră norocoasă
dăm o săgeată
spre nori
și-o să plouă iar
arșița se va mai potoli

după ce iedera a împăienjenit zidurile
au venit ploile
să șteargă urmele verii




stai puțin
nu te arunca-n bătaia vântului
noi nu ne rupem după fărâmituri de adevăr
adevărul este acolo unde
pe scara dublă
ajungi la crenelurile turnului
de unde se vede
totul deodată


în fiecare picătură de rouă-i un mărgăritar
și-un sistem solar




rod de toamnă
sub ramurile gutuiului
floarea roșie









Satul Morii, (Puchenii Mari), 14.08.11; 13:09:10
cu ecou din
Constața, 16.08.11; 17:34:01
Postabil, 17.08.11; 12:21:01




087.392
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
341
Citire
2 min
Versuri
95
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “toamna, ca și ploile, vine de la histria.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/13987140/toamna-ca-si-ploile-vine-de-la-histria

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@florentina-loredana-dalianFDFlorentina-Loredana Dalian✓
Frumoasă incursiune poetică în istorie, a unui azi într-un ieri, în care „grațiile s-au desprins de muze”.
Frumoasă și iedera pe ziduri și ploile ștergând urmele verii. Felicitări vouă!
0
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici✓
\"țipătul pescărușului
într-un nod
oul-acord
din tainele verii\"


Așa a fost să fie. Toată lumea să vadă o pălărie, când, de fapt, era vorba de un șarpe boua care îngițise un elefant. Trecând la cele serioase, despre zidurile Citadelei și despre prietenie, plecând de la dig spre cascada din mijlocul muntelui. Pașadia spune că, din cele 5 pâini și din cei doi pești, au mai rămas 12 coșuri de fărâmituri (și încă 77 de mituri).
0
@maria-gheorghe-0021767MGMaria Gheorghe✓
de la o imagine la alta, in ochiuri de apa, Histria te imprieteneste cu toamna, cu ploile, cu scara dubla, cu digul, cu soparla cuminte, cu urmele de car, cu tipatul pescarusului, cu poarta, cu vocea pietrei, cu gandul la pestele de deasupra, cu zidurile surpate, cu realitatea din imaginar de atunci - acelas adevar de acum... cu floarea « de acum in acelasi atunci »...

ca doar
« în fiecare picătură de rouă-i un mărgăritar
și-un sistem solar »

http://francais.agonia.net/index.php/poetry/13987197/l’automne,_tout_comme_les_pluies,_vient_de_histria
0
@george-pasaGPGeorge Pașa✓
Maria, tu ești un extraordinar cititor și traducător al poeziei lui Ioan-Mircea Popovici și mă bucur că te-ai oprit și la această poezie. Am speranța că am reușit să coagulăm două stiluri diferite, dar și două spirite ce se îngemănează prin faptul că au același izvor: credința și \"floarea prieteniei\".

\"12:21
din haina lui unu
un azi dintr-un ieri
cu amânări și tăceri
și-un mâine
cu-o taină din carte\"

Mulțumirile noastre pentru tot și mă bucur, de asemenea, că \"francezii\" ne apreciază mai mult. Știi la e mă refer, fiindcă, pe aici, pe la români, zidurile au fost surpate. Scuzele mele că nu mă simt acum în stare să spun mai mult.
0
@elia-davidEDElia David✓
Inca o dovada ca viata este o Poezie si ca Omul tine lumea prin dragoste si prietenie...
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka✓
o plimbare placuta in lumea dincolo de faruri
ma bucur ca ati aruncat zarurile si ati urmarit lumina la ea acasa
multumesc de imagini, de gindurile din oglinda in care nu ne-am mai vazut demult.
0
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici✓
am vazut
cat poate vedea orbu-n franceza
prima strofa-mi canta ultra-muzical
celelalte mi le-a nechezat calul

trecand cu vederea ca ne-am intors plouati
soarele s-a aratat cu doua minute mai devreme
lăsându-ne giacometici- alungiti
“histrioții petrec zilele cetății

pe margine
două histrioane și-un câine”


0
@george-pasaGPGeorge Pașa✓
Sigur, eu, în general, sunt împotriva imaginilor în poezie, mai ales când acestea sunt personale. Însă nu puteam să îl contrazic pe colegul meu, Ioan-Mircea Popovici. Nici să fi trecut textul la personale, fiindcă el este, totuși, poezie. Poate că și imaginile au poezia lor, Yannelis știe mai bine decât mine. Acum, fiindcă a adăugat o fotografie în comentarii, mai ales că și ea ține de text, spun că mai era alta, unde apărea și câinele, alături de \"histrioane\" (e mai frumoasă formularea aceasta decât \"histrioate\"). Acum, ce să zic: m-am sacrificat eu și îi țin locul!

Mulțumim de semne, Elia și Anni!
0