Atinsă de vis
Primul răsărit Din Barca Pescarului La Pescărie... Atinsă de vis Marea plină de valuri Cheamă amintiri... Ponna aleargă Să prindă un pescăruș La capăt de dig...
Acum, cu tine
Las povestea să vorbească fără mine. Evident, dacă ar fi să aştepte după mine, povestea n-ar ajunge niciodată nicăieri. Întotdeauna apare câte ceva mai important decât ea… Frumos spus și
Peninsularul, cu noaptea în spate, ni le zice pe toate
Spre disperarea unora și-a altora Stau să-mi aduc aminte ce voi face azi Înțelegi tu cum vine asta? Stau să-mi aduc aminte Viitorul! Aş începe dintr-o parte Gândul colorând departe O imagine cu
Evrika
Stelele căzătoare scot valuri din Mare Pe fruntea Sfântului Portativul gândului se umple de Cântare Pescărușul Scriitor cu pana la purtător Deschide ferestrele jumătăților de Infinit În
Scenele pictate cu Bucurii din RodAdoR
Pentru Alexandru, cu compoziţiile la pian/ Iată o clipă lungă care ţine cu mult mai mult de un an/ În ritm alert şi vioi, pentru mine, pentru tine, pentru noi/ Pentru Carol, profesoara mea de
Așteptarea fără obiect
S-a răsturnat gardul în curtea copilăriei și toate semnele au prins viață La picioarele mele o bilă albastră cu sămânță de bucurie și viață din inima mea un poem lăsat la dospit O bilă
La capătul digului
Azi, la marginea visului cântam You love me, love, love, love, you love me, love Valul și Stânca valsau de acum Pipa și amintirea scoteau fum Rotocoale de fum se așezau Pe Pânzele Albe care
De unde, așa se vede
De la Punctul pe i până la Punctul meu de Vedere Cu Vasile Plătică, de la Pescărie, am golit o sticlă de bere Plină cu palincă de la Maria și nea Andrei din Satul Iepei Punctul meu de Vedere
În Dimineața de Bobotează
Iată-mă-s aici, acum În Povestea de pe drum În Dimineața de Bobotează Cu credința că Revelația Frumuseții Binelui și-a Bunătății Va mântui lumea… Așa ți-e dat ție La Pescărie Din
La Pescărie-i colțul meu de Rai
Cu șaptesprezece ani în urmă În Ajunul de Bobotează, Voi Ați venit în vizită la Noi Doi Să vedeți cum se sfințește apa Clipa sfințirii s-a lungit atunci În raza de chemare la cascadă
Să fie!
Motto: Degeaba ai strâns vreascurile/ Dacă nu găseşti scânteia/ Pentru a aprinde focul Facem ce facem și mereu dăm de noi, la un pahar de vorbă, la o cafea la nisip, sau, doar așa, din
A venit vremea lui Nu
Cea mai nouă zi din viața ta A dat Domnul să fie și Duminică Și ultima zi a anului De mâine începe Anul Nou Un drum cu totul nou Proaspăt ieșit din Oul Dorințelor Pe care-l vezi în
Astăzi și mâine să punem punctul final
Înconjurat de lăuntric și de Stele Căzătoare Anul Nou se pregătește să vină din Mare Ca o Arătare magnifică, plină de Speranță Cu Sinceritate, Iubire, Fidelitate și Cutezanță Pe scara
Acum
Nicăieri ca la Mare, Luna plină nu face atâta lumină Marea-i o imensă oglindă primitoare în care Lumina Lunii face o cărare vie, argintie Comparabilă cu Cărarea luminii Când Soarele răsare din
Seva și se va…
Se va simți seva curgând Cât de curând Prin clipele calde și lungi Printre cele mai frumoase lunci Pictate pe pânzele mele albe Primite în dar de Crăciun De pe Bricul Mircea de Acum În
Tu, Dor de poveste
La voia întâmplării şi la inspiraţia clipei Voiajul continuă cu o integrală curbilinie care nu depinde de drum ci doar de capetele Atunci și Acum, ambele cu Da și Nu în împăcare, la Pescăria de
MB1, Stai că ninge
Aşa s-a dat pe brazdă gândul, s-a cuminţit, din doi în doi Vin îngerii la noi şi întreabă: aceştia sunteţi voi? În urma lor, rămân amintirile și fotografiile… Clipele lungi ale iernii intră-n
Adevărul are socotelile lui
Stelele se pot auzi cum cântă Ciupind în sufletul meu Câte-o coardă subțire Îndelung cântătoare Pagini de carte Între gânduri şi şoapte Noapte de noapte Dresoarea de fluturi am
Nici la urcare, nici la coborâre
Din punctul meu de Vedere Las gândul să zboare până dă de zăvoare Între stele căzătoare Eu şi umbra lui Prometeu Pe Țărmul Înalt înălţăm un zmeu Ajutați de îngerii lui Dumnezeu Evident,
După cum știi
Dubla de azi se continuă-n mâine Și tot așa, cu ieri, azi și mâine Ca o parte din clipa lungă-picturală Cea care, metaphoric, se întinde între A fost odată ce nu va mai fi niciodată Și va veni
În parfum de corapină
Am spus doar aşa Pe aici a trecut gândul meu Apoi am văzut Dincolo de întâmplare Că el tocmai trecea... Au început funigeii de toamnă Polenul de pe fluturi și amăruiul Frunzelor de salcie
La prima întâlnire cu Iubirea vieții mele
Fereastra deschisă spre mare Lasă să intre aerul dimineții cu un pic de răcoare Venită direct de pe valurile care sărută plaja Cu stropii de valuri și cu vraja Clipelor lungi de la rana caisului Până
Mozaic din nimic
Verde firul de iarbă și-a început povestea când eu eram cu codobelcul în clipa lungă la Jumătate de Infinit că de n-ar fi, nu s-ar povesti. O umbră aleargă în urma mea Ce spun eu o
Dorul vine, Norul trece
A plecat Începutul de la casa lui Pe cărare neumblată Pe rouă nescuturată Din Acum și Altădată Deodată… Din cuvintele în dodii creşte-n mine-un măr cu rodii/ Cu seminţe înmiite şi culori
