Nici la urcare, nici la coborâre

Din punctul meu de Vedere

Las gândul să zboare până dă de zăvoare

Între stele căzătoare

Eu şi umbra lui Prometeu

Pe Țărmul Înalt înălţăm un zmeu

Ajutați de îngerii lui Dumnezeu

Evident, nimic nu este întâmplător

Îţi semnalez şi ţie momentul

Cu o stea mare, cât Luceafărul de dimineaţă…

Între realitate și imaginar

Să o luăm de la Începutul Scării lui Escher

Nu sărim nici o treaptă

Pe prima treaptă, scena este goală

- Nu chiar goală-goală, ai spus Tu.

- Eu aşa-mi aduc amine.

- Da, ai dretate. Pe peretele din faţă era o oglindă.

- Şi deasupra era o grindă.

- Între oglindă şi grindă era Dulapul cu 5 uşi.

- Mai ştii cum arăta şi ce conţinea?

- Chiar aşa cum zici…

Pe aleea toamnei mele, cel mai colorat moment s-a umplut cu povestea frunzelor de tei şi de cais căzute din vis... La început, o fotografie în alb şi negru... Apoi lucrurile s-au colorat, ca într-o Magie cu Cântec și Poezie…