Tu, Dor de poveste

La voia întâmplării şi la inspiraţia clipei Voiajul continuă cu o integrală curbilinie care nu depinde de drum ci doar de capetele Atunci și Acum, ambele cu Da și Nu în împăcare, la Pescăria de la Mare…

Cândva, la cascadă, ți-am scris o scrisoare cu rază de soare

După care, peste câteva săptămâni, ți-am scris alta, cu rază de lună

Acum îți scriu o scrisoare cu raza de stele căzătoare

Nu degeaba ești Fata Zâmbitoare, ieșită din mare

Din Rodador, Tu, Dor, din când în când, îmi scrii o scrisoare

Care, cu pescărușii mei voiajori, ajung toate la mine, la Pescăria de la mare

Ca scrisoarea de azi, sau ca cea de alaltăieri, când ai venit să-mi ceri

Un tablou, cât de mic, doar să fie pictat de mine, să mă simți lângă tine...

Arcadele Tympului fac joc secund cu Arcadele Pontice de acum un an. Fiecare amănunt contează. Hai, bea-ţi cafeaua că se răceşte. Ştii să ghiceşti în cafea? Nu ghicesc. În ceaşca de cafea, citesc formele lăsate de zaţ. Nu inventez, nu trişez. Formele vorbesc singure. Uită-te şi tu şi-ai să vezi…

“noi n-avem chip și nici același zeu,

picurăm mirări în plicuri de lavandă

dar astăzi Afroditei îi scriu numai eu

și îi închin parfumata ofrandă.

noi n-avem voci și nici aceleași lacrimi

iar câmpurile mov doar eu le mai respir,

am împărțit cândva mistuitoare patimi

și am băut, naivi, dulceagul elixir...”

Constanța, Marți, 19 Decembrie, 2023