Poem scris pe biletul primit de la Maria

că nu-i puțin lucru să transformi „statul degeaba” într-o adevărată artă. unora, nici măcar acțiunea (ori mai ales ea?) nu le folosește la nimic...

fain poem, Pașa! o poveste lungă prinsă în doar câteva cuvinte.

Poete
surpriza vine dintr-un vis
în realitate
văd bine
că biletul
acela de o mie de ani lumină
nu s-a pierdut

în gară era septembrie...
doi ani au ținut tympul
în loc
iar în gară veni octombrie

câteva clipe de toamnă
la o cafea... și iată
... stai degeaba și
scrii frumos pe un bilet
din vis...

îți aduci aminte că erau și două geamantane
... și o umbrelă...

mai era în călătoria aceea
și așteptarea
cum e firesc

azi iar fac bagaje... iar...
toamna aceasta va avea loc
la fereastra dinspre stânga
în direcția de mers

ca o certitudine țâșnită dintr-o dilemă veche
<>
luna poate nu se vede
dar luceafărul
îi trădează
culcușul
cu lumina lui

mulțumesc
maria

poemul acesta-i o verticala
precum Coloana Infinitului
incepe precum bancul cu ardeleanul Ion
pe care vecinu-l intreaba
daca sta si cugeta

apoi vine miezul
din crezul acela frumos si duios

„Și ce dacă te uiți la
luceafărul ăla
rămas fără lună?
Mare filosofie!
Măcar nu ți-a
lăsat și ție vreo rază!”

...........
...............
trec si eu un arc sub scară
si spun "vară"
si asa inchid inelul
sa salvez din staul mielul


in alt ritm acum
precum un ecou nou


ii povesteam lui "d cel mic"
omul de pe malul marii
cum faceam pe dunga zarii
sa se faca-mpletitura

el mi-a marturisit ca a drumetit pana la impletitorul de cosuri de pe cararea pierduta
aici a invatat sa intre-n tainele comorii pierdute

cand m-am trezit am mers la gardul viu
sa vad daca comoara-i acolo
si-am vazut exoticul cazut langa scara
si-am inteles ca sacrificiul acesta-i
binecuvantare
cu ramuri de lumina
si-am mers la maslinul salbatec
si o ramura statea-n carul mare si cealalta sprijinea scara

cu bucurie
sa fie!

Mă bucură lectura voastră și cuvintele frumoase de încurajare. Sper să le și merit cândva.
Cu drag,
George