celor plecați

s-a întâmplat să-l întâlnesc în visul de azi noapte pe când stăteam de vorbă despre Cain și Abel s-a oprit brusc din vorbit și m-a întrebat despre prietenia lui Gellu Naum cu Simona Popescu apoi mi-a spus să-i povestesc despre plecarea lui calm cu inima deschisă pe dureri cântate blând cald și rar și-n apăsare pune un accent în gând se oprește-n seara asta că-i din drum străvechi și plin cu cărările stelare prin livada cu pelin roșu roșu rooooooooooooșu vin luna e rotundă-n ceață versul tău s-a limpezit ți-ai lipit țeava de tâmplă și oglinda s-a stropit… s-au limpezit apele peste tot unde erau de limpezit acolo unde ard stelele cărările inimii coboară din mine spre mare “... formele embrionare fac muguri, lujeri, boboci, flori... totul cu migala unei opriri în nemărginirea timpului... fără grabă, precum mișcarea astrelor, într-o gramatică cabalistică a culorilor și a formelor...” coincidența este aceea în care stau semnele vii încolțind înmugurind înflorind adu-ți aminte de boabele de lămâi lăsate la încolțit grija cu care ai crescut lămâiul acela îți plăceau “lămâii amari ai Ciprului” și-ai uitat uitasem că-n cele din urmă ai traversat peretele și-ai dispărut într-un desen din atelier (Constanța, 20 noiembrie, 2010 după Iași, 20 noiembrie, 1897)