norul roșu

așa a fost să fie
un peisaj
cu răni și muguri de Infinit

pe cărarea din mijlocul plajei
tăblița albastră
cu scrisul alb
atentie! cad scoici


………………………………..
cu Singurătatea mea născătoare
la răsărit de soare

e bine să
mai ales atunci când
în norul roșu
ursitoarele-sortitoarele
ne-au dat aripi de zbor
călător spre Crăciun


………………………………………
acum
e cât o zi
de matematici superioare
pentru tineret și adulți

umblați desculți pe aici
e mai mult decât un țărm

de undeva
vânt de poveste



………………………………………………………….
în ochii tăi
luna-și pierdea cărarea pe valuri
barca se legăna lângă ponton
o vâslă peste hainele noastre
cealaltă înfiptă-n nisip
să nu scăpăm în larg





se zice că
pe țărmul acesta
bătrânul cu pipă
dintr-un rotocol de fum
făcuse un șarpe încolăcit
pe semnul lui Infinit

din capul tăiat al Meduzei
cuvintele scuzei
picură sânge din care
se născuse superveninosul Basilisc
maestrul riscului
și-al marilor șarlatanii



…………………………………………

vântul acesta de lumi
născut
pe val de cuvânt
sub zidul alb
ridicat pe așteptări


în grădina mea
s-au copt prunele de Crăciun
în casa cu ferestre roșii a înflorit crăciunica
la casa cu iederă
au ajuns valurile
pâna la scară


……………………………..


(Scrisori de Crăciun, acoperire convexă din triunghiul sferic.
Ștefan Mardale: Mai jos ai Balada Pentru Fiul Pierdut(text Lucian Blaga), un cântec dedicat lui Mihai Gatlan care a fost împușcat pe 21.12.1989 în fața Sălii Dales unde are și o cruce. Pe Micky l-am cunoscut în \'88 când dădusem probă la formația Conex. Era exuberant, prietenos, așa de relaxat că atunci când mergeam pe stradă, mai ales persoanele în vârstă, de mai multe ori remarcasem asta, îl priveau cu o ură de neînțeles pentru mine atunci. La o partidă de bere am văzut un chelner aproape tânăr cum îl înjura printre dinți și-l privea de parcă i-ar fi omorât familia. Micky avea plete era îmbrăcat ca un rocker se purta ca un om liber. Rar vedeai așa ceva în vremurile acelea. Am avut odată o discutie mai lungă lângă clubul Ecran undeva în spatele Grădinii Botanice. Mă plângeam de ce se întâmplă pe la noi în muzică și nu numai. La sfârșitul lamentărilor mele a spus zâmbind \"lasă, măi, Stefane, c-o să se termine tâmpenia asta și-o să vină vremea meseriașilor\".

http://www.youtube.com/watch?v=SvmcsNqI6Z8



Constanța, 9-19 decembrie, 2010