de câte ori sunt

ne păstrăm în același stih solar
„efectul secundar” e cum spui de la far
unde bătrânii rezolvă fiecare dilemă
și-ți dau de meditație o temă

După final, se cântă imnul. Sau se scrie ceva important. Eu nu știu ce, poetul știe mai bine.

Și nu e un comenatariu !la mișto". Așa am văzut, pur și simplu.

zic si eu asa
intr-o respiratie libera
fara a urmari o croiala
dupa masura variantei tale

ai să vezi tu
cand vei iesi-n rada la pescuit
cum se pescuieste

"sub tâmpla lipită de piatră
fiecare cod
sămânță de viață
cu cântec"

suntem in rada la alexandria
intrarea-n port se face curand

un ecou ce vine
dinspre larg murmurând
dacă nu noi cine
dacă nu acum când

vad ca cei mai rapizi sunt poetii...
cu intarziere si mai prozaic, zic si eu ca "purtam cu totii in noi partea noastra de adavar, dar nu ni-l vom cunoaste nici noi insine, daca nu vom depune un minimum de efort exprimandu-l"... speranta ar fi mai la vedere, molipsitoare si deschizatoare de actiune...

pe hartia de banca, pe o parte l-as vedea pe "pui", abia iesit din ou, cum sparge "ochiul dracului"... pe partea cealalta... nu m-am gandit, poate alba, dar intrebarea Domnului (P) ramane deschisa...

pe scara lui Escher, chiar si posibilul poate lua locul iluziei...
cu speranta, sa fie!
ca nici aceasta nu-i o pipa...

in prima varianta
abordarea era mai "fara garda"
in plus il pusesem pe alexis
pe postul ingrat

de aceea
am lasat aluatul la dospit
de varianta acesta sunt mai multumit
desi-i mai putin percutanta

ca un corolar cu multumiri:

"prin voi înșivă
acum sau niciodată"

concluzia acesta in aduce aminte de "Scrisoare unui prieten" din „De Profundis”, adresată de Wilde lordului Alfred Douglas in care trateaza problema lui ori/ori