a rupt un strugure negru

vaporul este incă în radă la alexandria în ceașca mare de cafea ieri îmi ieșise o inimă neagră din care porneau trei cărări suntem înaintea orei de adunare-n careul ofițeri trec peste și-ți spun visul pe care să mi-l interpretezi eram în grădina casei cu meri nuci caiși pruni cireși vișini gutui și bolta cu struguri tămâioși mi-a cerut o scară să ajungă la cel mai de sus ciorchine vița de vie făcea arcade pontice pe-un portativ invizibil a rupt un strugure negru și-n jur mirosea a busuioacă coborând încet a întins strugurele spre mine să gust și eu că parfumează trupul mi-a cerut să țin eu ciorchinele și să-i dau bricheta albă pe care o găsisem cu o zi-n urmă pe scară eram tare mirat de unde știe de brichetă de la piept și-a scos o tigară scuturată a răsucit-o și-a aprins-o din scurt a inspirat profund și-a suflat între noi un rotocol de fum ne priveam ca-n oglinda prin care trece fumul din privire întrebându-l dacă nu-i face rău înțelegându-mi gândul mi-a spus după strugure o țigară vine la fix dorina culesese și ea o poală de struguri i-am spus că-i ora prânzului să ne dea ceva de ciugulit george a râs și ca să schimbe vorba m-a întrebat ce-i nou prin curtea liceului pe 4 septembrie au lansat unii romanul viseptol de apariția romanului aflasem de la mama lui de lansare am aflat de la băieții din echipaj organizatorii nu mi-au spus nimic nici până azi fug unii de noduri ca dracu de tămâie Constanța, 17 septembrie, 2011