Jurnal
vino la masă petre
(semn tare-n nunta fluturilor)
2 min lectură·
Mediu
(dacă ești grăbit
nu citi
textul ăsta te încearcă
pe verticală)
zilele astea-m văzut încă zburând rândunelele lăstunii cucii
cu lucrurile serioase nu-i bine să te joci
toate au vremea lor
jocul să-l lăsăm copiilor
fața 7 a zarului
căzută-n hazard
precum crăpătura scândurii din gard
minunea mirungerii și-a (S)curgerii feluritelor nedespărțite-neamestecate
atingere apăsată-n ritmul deschiderilor încrucișate
frunzele spinului
sămânța destinului-suspinului
culorile curcubeului
sfoara cozii zmeului
linii-trepte
portativ
cornul lunii
dilematică theoremă
vorbeau la sălcii fluturii
niște zburătoare
ce își uscau aripile la soare
deschizându-le închizându-le
apoi zburau grăbiți
să nu scape vaporul
punct- radă
pânzele albe
așteaptă
fiecare așteptare
mai multe căutări
și-un singur răspuns
din acesta
o pasăre-n culoare-floare
strigăte
când se vor întoarce
va fi scuturat nucul frunzele
și-n grădina inorogului
vor găsi bucurii și tristeți
fiecare după numele lor
ecoul tăcerii de-acasa
e-he-hei
cultură răsucită la gură
nu fi cu mine murătură
dă-ți drumul cuvântului
sămânța plină a gândului
lama ascuțită de plug
răstoarnă brazda-n adânc
termină-ți lașitățile și fuga
pune piciorul în pragul amar
și-n semnul dansului
dă punct de sprijin balansului
și-n loc de certuri și furtișaguri
înrudește-n opintire
unu doi trei acum (sau niciodată)
revino tu cu salba ta
și-n holdele de grâu și boabă sfântă
ține-o brâu
chimir străvechi
semn de stăpân
coroana de oțel
străbat filtrat încercuind
o picătură de absint
iubind balanța ta solară
un iar de ieri acum e iară
nervuri din frunza de stejar
preling pe gura de pahar
hazardul e zdrobit în must
și fierbe-n tulburel
degust
măsura strâmbătura
tura-n rocadă
semn tare
bătăi largi de pendul
credul poetul trecea-n căutarea frumuseții dintâi
orchestra intrumentelor dezacordate
partitura Infinitului trasă prin necunoscut spre absolut
jucându-se de-a libertatea uitat robirii vorbirii fuga notelor vii măsura-n ordinea rezonanței viața mării căutarea țărmului promis vis ne-ntrerupt dedesubt miraculoase luminișuri desișuri densități ondulatorii fructul-sămânța plină singularități complementare interioare puncte-zare ascultare-n străfulgerarea furtunii vișinii caișii prunii livada nucilor mătușilor stejarul-ghindă amânarea ușilor întredeschise
ți-ai adus aminte
dacă… atunci…
ține minte
nu uita
pasărea furtunii s-a domesticit
în gândul meu s-a făcut liniște
urmele cântului s-au adunat pe vapor
dincolo de dunga albastră s-au înmulțit culorile
în prima ploaie de după secetă
au apărut fluturii
Constanța, 30 septembrie, 2011
054.492
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 365
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “vino la masă petre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/13990171/vino-la-masa-petreComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
"dă-ți drumul cuvântului
sămânța plină a gândului
lama ascuțită de plug
răstoarnă brazda-n adânc
termină-ți lașitățile și fuga
pune piciorul în pragul amar"
ridicam cortina
se vede-n fundal zidul citadelei
in ramurile unui invelis de (Y)
pe componenta reala-s aici
pe cea imaginara
intr-un altar solar
cu fragilitati verticale
din turnul tau de aparare
ceasuri bune de cart
si-o inima curata
intr-o viata adevarata
de pe plaja cu suflet
intinsa-n peninsular
spre mare
si-n muntele fericirilor
ridicat din gradina pierduta
7. semn alb
Cuvantu-l sadeste-n tacere
Tacerea coboar-o adanc
Adancul inalta-l spre stele
Samanta de gand
Apa trece
Viata ramane-n iedera de pe zid
sămânța plină a gândului
lama ascuțită de plug
răstoarnă brazda-n adânc
termină-ți lașitățile și fuga
pune piciorul în pragul amar"
ridicam cortina
se vede-n fundal zidul citadelei
in ramurile unui invelis de (Y)
pe componenta reala-s aici
pe cea imaginara
intr-un altar solar
cu fragilitati verticale
din turnul tau de aparare
ceasuri bune de cart
si-o inima curata
intr-o viata adevarata
de pe plaja cu suflet
intinsa-n peninsular
spre mare
si-n muntele fericirilor
ridicat din gradina pierduta
7. semn alb
Cuvantu-l sadeste-n tacere
Tacerea coboar-o adanc
Adancul inalta-l spre stele
Samanta de gand
Apa trece
Viata ramane-n iedera de pe zid
0
Un text ce nu că nu trebuie citit în fugă, trebuie citit și recitit și recitit...
Nu știu de ce o senzație de amar, în ciuda finalului optimist (cred).
Nu am cultură de critic, dar simt aici poezie adevărată.
Felicitări!
Nu știu de ce o senzație de amar, în ciuda finalului optimist (cred).
Nu am cultură de critic, dar simt aici poezie adevărată.
Felicitări!
0
Petru nu sunt eu, ci ești tu
ți-as zice, dar știi ca nu are sens
o plaja de suflet, o, Doamne,
Apusul e strâns peste ape
si-'ncerc sa citesc verticala in soaptă
sub orizontul obez
sunt atâtea de spus
la un pahar plin de must
degust
tura-n rocadă tot e fugă
de cauti lucrurilor dungă
n-o să-'ntelegi din trepte umbră
iar de pui Tympul peste Tymp
obtii un tată ce se roagă
in anotimp un dans, o poartă
sunt reci, de piatră si așteaptă
să fie pâini, să fie apă
să treacă toate deodată
ce nu-'nteleg si nu-'ntelegi
e prețul cifrelor întregi
perfecte niciodată
si-acolo căuta poetul
orchestra pe o foaie albă in densitati ondultorii când tinzi să zbori si străvezi zorii si sodiu clor si alte molii cu gust de aripi adevăruri ce nu se-ating asisderea oricât de soare-ar fi si-oricât de alb si absolut ar duce norii-n asfintitu'ncercuit
pentru că uiti cum ai pornit
pe malul mării
dar eu nu uit
(furtună e'n adâncul domolit
in fluturii de lemn ce i-ai cioplit)
pe tablă zarul sapte-i răsucit
spre
cuvântul ăsta ultim îți doresc
să dăruiască rugăciunii crez
Petru ești tu
cu vârf si miez
ți-as zice, dar știi ca nu are sens
o plaja de suflet, o, Doamne,
Apusul e strâns peste ape
si-'ncerc sa citesc verticala in soaptă
sub orizontul obez
sunt atâtea de spus
la un pahar plin de must
degust
tura-n rocadă tot e fugă
de cauti lucrurilor dungă
n-o să-'ntelegi din trepte umbră
iar de pui Tympul peste Tymp
obtii un tată ce se roagă
in anotimp un dans, o poartă
sunt reci, de piatră si așteaptă
să fie pâini, să fie apă
să treacă toate deodată
ce nu-'nteleg si nu-'ntelegi
e prețul cifrelor întregi
perfecte niciodată
si-acolo căuta poetul
orchestra pe o foaie albă in densitati ondultorii când tinzi să zbori si străvezi zorii si sodiu clor si alte molii cu gust de aripi adevăruri ce nu se-ating asisderea oricât de soare-ar fi si-oricât de alb si absolut ar duce norii-n asfintitu'ncercuit
pentru că uiti cum ai pornit
pe malul mării
dar eu nu uit
(furtună e'n adâncul domolit
in fluturii de lemn ce i-ai cioplit)
pe tablă zarul sapte-i răsucit
spre
cuvântul ăsta ultim îți doresc
să dăruiască rugăciunii crez
Petru ești tu
cu vârf si miez
0
când vei ajunge pe insulă
partea cu cascada
ți-o voi lăsa ție
partea cu cascada
ți-o voi lăsa ție
0

"e-he-hei", m-a încântat linia baladescă din strofa cea lungă a poemului.
și mi-a mai plăcut că s-a făcut liniște: "pasărea furtunii s-a domesticit".
am să vă rog să revedeți începutul strofei a doua pentru câteva scăpări de tehnoredactare.
Ottilia Ardeleanu