coborând

ca am curs pana la capatul poemului...ramului...nu stiu. :)

pe strada fara capete
unde locuiesc eu
toate-s precum strada mea
chiar si semintele clipelor
cad pe acorduri albastre
deschise

\"ca picătura de ploaie
coborând spre
locul adânc
al...:

Parcă aici \"se coboară\" în metatext. Impresia mea este că poezia ta se desfășoară mai bine pe spații largi. Îmi place mai mult ceeea ce spui în subsolul textului. Acolo sunt niște versuri gemene cu unele scrise cândva, de mine. Nu gemene identice, desigur!

treci pe Stradela
ia-l și pe Vasile
si-mi lăsați la oglinda prin care trece fumul
asemănările vii

de-ar fi să dau de-o contracție
aș picura doar atât

\"pe ramul dintâi al luminii
curgem curgem curgem
coborând așteptând
coborând spre
locul adânc \"


n-am de unde să știu
în infinitatea de variante
unde-i punctul gustului tău

Poetul meu scrie după cum îi cântă valul-malul
pe drumuri pe care-l duce Calul

nu-i este teamă că-i apare vreo rimă
că pe undeva s-ar produce vreo schismă
ori mai știu eu ce și cum

oricum
de mult mă gândesc
prin Largo-vento
din Sulmona
să mă întorc prin portativ
simplu și fără motiv
insoțit de amicul Yvves
............................

Nici vorbă de coincidență sau altceva. Mă refeream la prezența unor motive poetice comune, ceea ce este cu totul altceva. Scuzele mele dacă am fost așa neclar și am îndrăznit să văd aici o îngemănare spirituală. Nici nu se punea problema ca un poet ca tine să se inspire din ceea ce scrie un veleitar ca mine.
Doream, totuși, să recizez, în mod sincer, că mi se pare un text mai neizbutit, fiindcă harul esențializării în ceea ce scrii se desfășoară rareori pe spații așa restrânse.

ia raspunsul meu drept o invitatie
de-a pune spatiile in rezonanta
marea la mine
muntele la voi
tu ea si-o umbrela

de acum nu ma mai bag pe subsolul propriului text
de fapt n-am facut-o nici pana acum decat complementar
sau mai exact intr-un joc de dualitati secunde
niciodata contradictorii

unii poeti
iau totul incrancenat
ca stoarcerea anevoioasa a caramizii

la mine-s asa cum inmuguresc din clipa
la fereastra mea poemul chiar zboara
evident ca-n unele se aud pescarusi
in altele corbii stradelei
o vrabie sau o stancuta

cantecul tarmului si latratul de caine
revin ca le este dor de izvor
eu nu fac decat sa modelez
un ulcior


ca omul marii
navig zilnic prin arhipelagul din apropiere
uneori
cand e vreme buna ca acum
o tai pana la insula din ziua de poimane
si ma intorc in maine
si daca-mi ramane vreme ajung spre seara in azi
niciodata in ieri

si atunci
reusita poemului
depinde in ce limba-l citesti
uite ce frumos suna in franceza

poemele mele sunt copiii mei de suflet
ma bucur ca acesta iti pare mai nereusit
asa i-a parut si lui Edison teoria relativitatii a lui Einstein

imi pare sau asa este
suntem pe aceeasi carare
de o parte si de alta
culturi diferite...
una cu iedera
alta doar c-o lebada...
in fata
casa de pe mijlocul plajei
cu caini si pescarusi...

si atunci

pe langa varianta in franceza
zic cum zice celcezice
picatura de lumina
sa ajunga-n punct de sprijin
sa rastorni cu el pamantul
ca sa-ti imblanzeasca gandul...

http://francais.agonia.net/index.php/poetry/13954439/en_descendant

m-am intors sa citesc, sa ma plimb la malul marii
aici ceasul a stat
s-a pus zid in fata lumii