Ioan Postolache-Doljești

Recunoaște c-am fost o vreme doi ochi sub aceeași frunte a vieții, și-atât. În mine tu ai văzut cerul cu toate minunile lui și-am fost măgulită. În verde-căpruiului tău vedeam ierburile

Tatăl nostru, Dacă mai ești în ceruri, că nu se mai simte prezența ta pe pămînt, Sfințit în mine e numele tău și cu mine, cum vrei, facă-se voia ta. Pîinea noastră cea de toate zilele, plină de

din locvace spirituală cu miez în zisă cu toate alifiile unsă-n cuvânt dintr-o dată ursuză mofluză șade-n bârlogul tăcerii ascunsă de ce oare poate are-o problemă zic căutându-i o

ciudate sunt căile tale inimă se trezi vorbind singur în boxa de la subsol cu ochii la acvariul cu fundul crăpat răstrurnat în uitarea unui colț prăfuit și-ți admir zvâcnirile-ți ample de-o viață

fiecare zi e o filă de viață cu somnul nopții o-ntoarcem nașterea și moartea sunt cele două coperte viața e-o carte și fiecare o scrie cum poate insomniac o răsfoiesc pe a mea uneori toate dar

cu norii grei răsfrânți în ea era atât de tristă marea mugea ca o colosală dihanie în somn de coșmar era prea devreme la ceasul acela din zori să mai fie cineva pe faleză venisem doar s-o

În piață.Un ou 0,35 lei.Pe taraba de-alături 0,40 lei.O fi fost ouat mai greu,a fost tras cu forcepsul? Nu, economie de piață... Acasă.În bucătărie.Iată-l, îl țin în mînă.E

mă rătăcesc că de pierdut nu mă pierd și-atuncea mă caut alerg și fuga-i pe loc mă strig din viitor din trecut nu contează vin numaidecât nedumerit sunt de fiecare dată dacă sunt singur de

Minte, oloagă şi câşă, şpanchie, confuză, mereu mi-a fost ruşine cu tine. Azi îmi fac mea culpa: sunt vinovat că nu te-am luat la timp de mânuţă să te învăţ mersul drept; nici mâinilor povaţă să

eram furios îmi sângera mâna bătusem trei vecinii-mi băteau în pereți dar celălalt unde-i că erau patru când am venit de la bar și ea cu capul plecat pe mobilul de pe umăr râdea turnând în

tot schimbi picior peste picior într-o rochiță transparentă pe banca de la poarta casei tale eu te privesc de peste drum făcând vezi doamne treabă prin ogradă o minge mică ai în mâini distrată o

Cum trecuse de doișpe și patul era tot neprimitor iar cheful de a butona televizorul sau a naviga pe internet era zero, își zise că singurul lucru bun ar fi să vadă ce și cum e cu Atlanticul

nu puteai, Iordache, să te piepteni înainte de-a-ţi pune sacoul? e negru şi păru-i albit, întoarce-te să te perii... nu ştiu unde aveau de dus dar ştiu că în creştet lui tata i se rărea

senin revărsat peste lume ochii-l percep fugitiv şi banal dar liniştea din nadir e ca ochii mijiţi de copil de ţâţă cu zâmbetul galeş de mamă deasupra... privesc peste umăr la viaţă film

în apa iubirii tale vrea dumnezeul din mine să-și spele cămașa ce sunt nu-i ruptă cârpită e-ntreagă iubito e doar boțită un pic recunosc e pătată de-ajuns c-am dat-o la prea multe mâini

plouă-a sictir. pe dimineața asta ca un gard nou din șipci de gânduri și vise, dumnezeu îmi pare un câine vagabond ce se pișă. nu arunc cu pietre în el ci tai o felie de suflet și i-o arunc din

câți ani or fi tata era încă-n puteri 10 de când a plecat la părinți 3 de orbire totală 5 de ceață și pâclă să zic 20 vară sub bolta de vie amiază ciocnim paharul cu vin cu sănătate Ionică era

să fie oare ceva scrântit în creierul meu de-ți calc mormântu-n picioare plivind și prășind trandafirii tăi de pe piept cu tine în gând râzătoare spunându-mi nu te sfii Ioane că doar mi-ai stat o

mi-a apărut un câine-n vis în cotitura drumului bătătorit de urme de om şi-a altora jivine eram copil cu pantalonii scurţi desculţ şi c-un maiou pe mine mă rătăcisem nu ştiu cum de lume el

de ani și ani un câine-n legătoare urlă de la lăsatul serii până-n zori nu-i mare nici nu-i mic e-o corcitură îl văd de la etajul patru deseori în blid văd cum îi toarnă apă din când în când

în cuta unui vis mă culc pe stânga inima s-aud şi fredonez mai mult tăcut refrenul ştii tu cărui gând... coboară parcă din înalt un blând îndemn pentru plutire şi plec să nu mai ştiu de

ia mai dă-l în mă-sa. ce fură casa dă-napoi până la urmă, zise resemnat după cotrobăiala asiduă prin toată hardughia de apartament. în tot timpul căutării îl vedea pe ecranul minţii cu fotografia