Poezie
rustică
după o idee a Bradyei
1 min lectură·
Mediu
tot schimbi picior peste picior într-o rochiță transparentă
pe banca de la poarta casei tale
eu te privesc de peste drum făcând vezi doamne
treabă prin ogradă
o minge mică ai în mâini distrată
o tot azvârli din una în cealaltă
dar simt că-n coada ochiului mă ții...
de ce-s timid ca niciodată îmi zic
și n-am curaj să vin să-ți spun... să știi...
dar stai așa am un motiv ies din ogradă
cu grebla să adun din șanț frunzare
bună vecinooo stai la soare
un pic vecineee ultima bronzare...
greblez și îmi imaginez
șoseaua care ne desparte se pliază
pe linia de mijloc
spațiul se-ngustează alunecăm
sărim ne prindem așa în aer
zăpăciți în brațe...
arunci cu mingea râzi
vai am scăpat-o returneaz-o
o clipă ne privim adânc
eu ți-o arunc o prinzi te prinzi
te-mbujorești în mână ții
inima mea care vibrează...mersi
și pleci cu șold felin fluturând din plete...
nu îndrăznesc realizez că-i traficul intens
dar sigur am să desenez la noapte curmeziș o zebră...
002.391
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “rustică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14081190/rusticaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.