podul

câți ani or fi tata era încă-n puteri 10 de când a plecat la părinți 3 de orbire totală 5 de ceață și pâclă să zic 20 vară sub bolta de vie amiază ciocnim paharul cu vin cu sănătate Ionică era ziua mea pe casă la bajică ceva se mișca trag scaunul să prind mai bine-n vizor un cap colorat ciulind din urechile mici ițiindu-se privea temător tată zic cred că știu cine ți-a cărat puii șaișpe zice el și toți fără cap cred că-i în pod mă duc să mă uit atunci m-am urcat ultima dată ca și ieri am pus scara la gura podului am ridicat oblonul am văzut o nălucă pierind în spațiul balconului lumină obscură aprind lanterna cu furca de sfecle în mână răsucesc cuiele scot scândura de la luminător la nici un metru pe lutul podelei pe-o traistă veche cu coji de păstăi o văd ridic furca nu fuge de ce pun lumina pe ea culcată ochii îi strălucesc rugători tocmai făta al treilea alte două gâgâlici lângă ea se mișcau am ascuns furca la spate poate mi se făcuse rușine de mine năștea era mamă cum s-o omor am pus scândura la luminător oblonu l-am tras după mine scara la loc nu era nimeni mi s-a părut flutura o hârtie cred că e dihor Ioane și-o fi pe sub stiva de lemne aceeași scară și ieri același oblon și-același Ioan doar mai plini de ceva vreme temător să nu se rupă fușteii urc și scara temătoare și ea scârție dar rezistă poate de teamă să nu-mi rup veun picior praf îmi curge pe cap de pe înclinatul oblon aprind lanterna singura tânără nouă îmi scot ochelarii și-i șterg podul e plin de păienjeni zâmbesc nu mă vede i-ar trebui și lui ochelari în dreapta mătura acum șeorsă o iau și-mi fac drum răsucesc cuile rugunite se rup scândura cade ușoară de cari mâncată se rupe împrăștiind pulberi aici era ea uite lada de zestre-a Soltanei patefonul caiete cărți roase de șoareci de căprior atârna da încă perechea neîncălțată de-opinci cu gaidele-n sus melițoiul ragila fușalăi spete ițe lemne călări de la gherghf de la război fuse uite și furca de-o ținea mama-n brâu învârtitorul de țăji doamne trecutul rupe cu dinții din mine îmi sfâșie vârsta am senzația ciudată că-i femela rugătoare de dihor care parcă mă fată din nou cu tot cu amintiri