Ioan Postolache-Doljești

e totuși o legătură între bara de inox și peruca lui Kant trei ani de zile cam pe la pârgul merelor dulci cu dureri de la lombosciaticul prins într-o nefastă strânsoare am umblat ghebos

Ulița ei se deschide-n șosea ca un Y. Cineva, cândva, în unghiul răsfrânt a sădit un parmen auriu. Singur și neîngrădit poate de-aceea era respectat de copii.Ne urcam în el și-l scuturam să-i

...terminaseră treaba, sarmalele bolboroseau molcom în cuptor, îmbujorate pulpele de pui se răsfățau, în tăvi, marinate,în așteptarea dimineții prăjirii. Borșul cu perișoare pe plită fierbea

bună ziua servus salut ce mai faci bine mersi doamne-ajută... schimb de saluturi verbe substantive uneori interjecții sau doar ridici mâna și dai din cap lumea te crede normal cum normal

inima mea era o bisericuță de lemn spoită pe-afară cu var fără clopatniță mama tata frați surori și o pleiadă de autori de cărți erau sfinții naiv pictați pe pereți și sufletul meu crucifix în

e primăvară și-o iau razna cu inima gândul și alte cele prin clipele terne mă-mpiedic de raze de muguri de tine de stele... * umbre și vis pe pământ ne deschidem ieșim din

cărarea noastră iubito abia se mai vede șerpuitoare printre dâmburi și gropi hățișuri ghimpoase-o-npresoară la capătul ei zăresc sutane de popi s-o mătur cu gândul încerc deseori roua s-o

cu lehamitea împinsă din spate voi rula covorul din sufragerie greu de-o iarnă de urme de pași făcuți în insomnii ca o fiară în cușcă de mine cu fesul pleoștit pe părul albit îl voi coborâ

ca discul cu șanț: ești ulică frânarul un nimeni ce pasărea mea fără cuib te gândești mereu la jalele lumii? trăiește-ți senin clipa din plin că și așa ești datul țărânii. degeaba-ți

dacă ți-aș spune că te privesc din și de după cuvinte acum ai spune că sunt ori scrântit ori îndrug aiureli doar să-ți fur pentru o vreme scurtă privirea până la un punct cu tine-s

sleită de țipătul lung și tăcut umbra-ngenunche pe coji de nucă și cioburi de sticlă intersecție de căi semaforul pe roș defect nu-și mai schimbă culoarea picioarele-s reci în murdara

vezi tu copile dacă vizualizezi creierul ai să înțelegi că în tine crește-un copac mereu de-o seamă cu tine cu rădăcinile în picioare și mâini cu cea mai stufoasă coroană din

adun în pumn pulberea cărărilor nisipul pașilor nefăcuți printre degete ploaie caldă să-ți curgă peste pădurea ta verde pe umeri și sâni pe șolduri să se prelingă pe pulpe... glezna de ciută

de crezi că ești în toate ce gându-ți atinge că alantoida oului nu-i să nu-ți cadă coaja în ochi că luna nu trebuie s-o tragi de pletele-i albe și să-i spui curvă doar că a fost violată de niște

așa cum vibrația undei stă la baza materiei întregului univers universul poetic are la bază tremur de gând și-atunci gândurile noastre-s caligrafia ghemului șerpesc din care se întrupează

-i că nu se există scârțâie-n pârghii și-n unduire de fulg cu bătaie: bă nucșoarele-ți toacă pe fluier de zori din culcări serii scurte ca în mesteceni orb la urmele vulpii cocoșul las'

târâi priponul secundei șanț prin șperlă făcând dâră-i cuvântul abia fumegând pe drumul prea scurt al trăirii o iei mereu înainte piscuri cauți în orice și-n oriunde de tine rămâi te

acum cum tot m-ai bunghit recunosc sunt cel mai mare mincinos ce ai întâlnit te-am mințit te mint și mă mint pentru că-i singurul drum către tine altfel nu-mi explic de ce de-o vreme nu-mi mai

mi-a plăcut să cred că sunt o vie plantată aici pe pământ cu rost să dau struguri copți parfumați să fie culeși cu poftă mâncați în teascuri striviți pentru vin de împărtășanie pentru libații de

îți amintești de visu-acela roz ce-ți fremăta în creșteri de sfârcuri și păr pubian care-ți roșea obrajii l-atingeri de gând neștiut nepermis dar dorit instinctiv îți amintești titirez în vârtej

izgonirea din rai s-a datorat că a mușcat Adam din măr sau lacom că s-a dat la păr aceasta-i întrebarea și dacă dracul a-nvățat-o pe Eva cum să "pape" mărul oare Adam a deflorat-o vom ști

nu mai zic nimica numai așa de poftă fac tâmplele grătare să sfârâie pe ele câțiva mici de idei mirosul lor să-mi umple secătuita-mi vale din tinicheaua cozii talangă azi nu fac în lunca

Îmbrățișări vor fi azi de tot felul, E ziua lor, lăsăți-vă îmbrățișați Dar, s-aveți grijă, nu uitați Pitit să fie bine portofelul.