Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

hibernală

1 min lectură·
Mediu
nu mai zic nimica
numai așa de poftă
fac tâmplele grătare
să sfârâie pe ele
câțiva mici de idei
mirosul lor să-mi umple
secătuita-mi vale
din tinicheaua cozii
talangă azi nu fac
în lunca troienită
a zilei vreau să tac
s-aud doar în surdină
lungi buciumări de gând
și-așa ca de departe
soborul de cavale
să îl aud cântând
prelung prelung prelung...
copilul de ieri a făcut un om de zăpadă
când mi-a pus gură conserva goală
i-am mulțumit
de ce s-o fi speriat și-a fugit?
033.873
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
86
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan Postolache-Doljești. “hibernală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14086938/hibernala

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
strofa mediană e strălucitoare
cel puțin în percepția mea asupra poeziei...

Nici finalul nu-i rău...

Aș mai peria prima strofă...

Cu stimă!
0
@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
Domnule Ioan, am recitit poemul...

Mă păzesc de vorbe mari,
dar strofa de mijloc (un poem de-ar fi, singur),
e de domeniul Majuscul,
ca să zic așa...

Pentru strofa de mijloc dau nota 10 poemului!
0
ne oglindim trăirile în ele.
primind sfatul mă mai uit o dată-n oglindă.
îmi propui să mă tund la zero în față
și ceafa la fel. o fac în gând.
rămân cu o dungă de păr
de la o ureche la alta
lată cât pavilioanele lor.
ar fi o chestie hilară șocantă.
ca un cocoș cu creastă transversală
ieșind pe stradă cu tunsoare-mi bizară
ai mai vrea să fii cu mine alături?

întreb cu o autoironie ușoară. Ioan.
0