Poezie
la semaforul defect
1 min lectură·
Mediu
sleită de țipătul lung și tăcut
umbra-ngenunche pe coji de nucă și cioburi de sticlă
intersecție de căi
semaforul pe roș
defect nu-și mai schimbă culoarea
picioarele-s reci în murdara țofârșcă
pe umeri flutură părul albit
cu fața mângâiată de soare februarie pare april
când ghemuite când destrămate
gândurile se-mprăștie și se strâng
pulsând ca o inimă
pe crucea drumurilor oamenii trec
se calcă-n neștire pe umbre
întinse pe pământ
călcate-n picioare
poate că umbrele plâng
te gândești
și te-ntrebi
de ce așa nepăsare
ghemul pulsează tic-tac tic-tac
onomatopee
interjecții
substantive
amestec de toate cu verb
orce-ar fi e izvor de cuvinte
îți dai seama și-ți zici
că și cuvintele-s umbre
abia atunci realizezi că la picioarele tale
pe cioburi de sticlă și coji de nucă
îți plânge umbra-n tăcere adâncă
și-ai vrea în brațe s-o iei ca pe-un prunc
să-i speli rănile
să-l mângâi
să-l pupi
pe chip să-i înflorească iar zâmbetul de demult
dar odată scoasă în lume
umbra ta-i sortită să fie
cu nepăsare călcată-n picioare...
aștept
pe roșu e semaforul defect...
012.267
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 175
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “la semaforul defect.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14088058/la-semaforul-defectComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ai îngrijit “rănile” umbrei traumatizate, căci și ea e importantă în viață, se interpune între noi și tenebre.