unic și irepetabil
în universul trăirilor tale singur
ești ca bulgărașul acesta de sare
rămas nedizolvat
curios
de forma lacrimei
după saturarea saramurei
până la plutirea de ou
taci și
când ne vor clămpăni protezele în gură
și ne vom poticni în mers
scăpând nevinovate pârțuri
și în chiloți fără să vrem urină
de-om moțăi cu barba-n piept
și ne-om trezi bodogănind
de-om
m-au întristat mereu bemolii
din multe cântece-ale vieții mele
pornit din fire să plusez
oricare gând cu un diez
cuvântul mi-a fost strigăt cânt
de păcătos dar și de sfânt
am fost și coajă
am
tânără frumoasă olimpică ia bacalauriatul cu 10
mândrii părinții de nu mai încape
fata lor a obținut bursă pentru Londra
vârsta își cere obolul
colegul chinez are șarm
inteligent manierat îi
am vrut
dar n-am putut
decât un gând
să scriu
pe fila ta din calendar
atât:
... și-apoi
să mori când teii-s înfloriți
și creierul să ți-l mănânce câinii...
iar plouă
nici măcar cu soare că-i noapte
și plouă
cu gânduri pe ora târzie
cât fumezi o țigară deschide colivia și scrie
de ce
cine mai citește azi poezie
sunt scrise de poeți doar pentru
număr iubirile
de ce-mi ies mereu fără soț
că n-am din ce să extrag radical
rezultatul fiind mereu unu
a mea pentru lume
prezentul
prezentul nu-i oare un câine dalmațian
pătat de
binecuvântata de dumnezeu
vietate de sunt
să înot și să zbor
întins pe cer și pământ
pe curbura de zare
să mă învârt
în iarba de gând
colb al visării
oglindă în voie să
la loteria morții sunt 86400
de extrageri pe zi
ești numărul 1 între 7,5 miliarde de numere
probabilitatea ca 1 să fie din urna vieții extras
e atât de mare încât ți se pare că-i nulă
și râzi cu
deschide-te viață
ca o femeie urâtă ce-așteaptă
de prea multă vreme iubirea
năvalnică-i vara în tine
ia-ți inima-n dinți
noi zori te așteaptă
scoate-ți straiele de terne complexe
fă-ți baie de
nu știu cât știu
dar știu cât nu știu
și-n mersul printre lumini
prea ades mă-mpiedic de mine
ca de un străin
și-mi vine așa nu știu cum să-l înjur
dar cu bun simț doar îi zic
belește băi
ca-ntr-o euforică furie de dor de-aerare
aduni în saci menajeri
din șifoniere sertare cotloane
vechiturile și le duci la gunoi
dar parcă nu-i de ajuns
de febră cuprins
faci vraf împrăștiatele
De-o vreme i se pare patul cu ghionturi și garsoniera mai mare, încheieturile cam scârțâie și-i cam face probleme prostata. Hai, hopa sus, Gheorghe, nu te lăsa ramolit, gândește cu voce tare la
fulgerarea aceea de o numim deja vu
să fie oare dovada
că sufletul terminându-și corvada
în trup omenesc
mai păstrează amintiri după
uimit mă uit la copiii de azi
în concursuri
inteligenți
aerul din jur
de gânduri devine vâscos
și covorul ți se pare mai gros
de câte urme pe el ai lăsat
ca leul în cușcă?
pentru curat ambiant
falsă-i părerea că poți fi aspirator
mai devreme
toarce motorul ca un motan adormit
pe șarpele de asfalt
urc colina spre un petec de rai
îl văd prin parbriz înflorit
o boare de vânt smulge din pruni meri vișini cireși
și-mprăștie pe drum
leapădă-te și azi o oră de trup
cerințele cărnii s-aștepte
lumea lui imperfectă și ternă
destul te apasă ca pe strugure-n teasc
meriți și tu omidă cerească din douăzeci și patru
o oră de
trei poli Y de axe în sferă trei raze în cerc
echilibru stabil aparent
om și eon perfect imperfect
drum rotitor cu dâre de gând
oră exactă cu minute de ani
râzi vesel cât fluturele alb e încă
privire galeșă capot descheiat
aburește cafeaua muzica-i dată-n surdină
camera miroase a liliac înflorit
așternutul nou se cere musai boțit
licăr de colț schimbător în culori de lumină
e șansa
chinuite în strâmtul ghiveci rădăcinile sug
din vlăguitul pământ resturi de sevă
e primăvară și tot viul e cuprins de beția speranței
uitată e moartea nimeni și nimica nu moare
până și cioata-și
mă rătăcesc
că de pierdut nu mă pierd
și-atuncea mă caut
alerg și fuga-i pe loc
mă strig
din viitor din trecut
nu contează
vin numaidecât
nedumerit sunt de fiecare dată
dacă sunt singur
de
miel sunt și fiară
sunt om
dumnezeu și satan cât mi-i viața
în mine joacă-o partidă de sah
deschiderea a făcut-o albul și m-am născut
negrul a răspuns cu plânsul venirii pe lume
copilăria
pare că un nuștiuce pe-ascuns o-nchircește
cu greutate să pot da năvală-n lumină
mâloase ape-mi inundă ostrovul vieții
trist visul meu cormoran
temător ca o umbră privește
de pe crengi uscate de
IP