Poezie
întrebări despletite
1 min lectură·
Mediu
număr iubirile
de ce-mi ies mereu fără soț
că n-am din ce să extrag radical
rezultatul fiind mereu unu
a mea pentru lume
prezentul
prezentul nu-i oare un câine dalmațian
pătat de trecut
ce tot mă latră dându-mi târcoale
fericitule
îi zic porumbelului ce-mi mănâncă grăunții din palmă
în gând îi zic
să nu-l sperii
merg cu spatele-n soare
mereu e un ciob de oglindă în față
care-l prinde
orbitor lovindu-mă-n ochi
de ce oare...
de ce te văd ghemuită în scaun cu rotile
tâind zisele mele
vrăjitoare dându-mi în cărți
mereu spunându-mi
te paște...
număr secundele învârtirilor mele de titirez
de ce îmi ies mereu mai puține
și axa de ce inscrie din ce în ce
o precesie tot mai largă
tot mai domoală...
s-au copt cireșele
zmeura
le gust
ce bune erau
de ce pe limbă acuma-s amare...
024.365
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “întrebări despletite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14093234/intrebari-despletiteComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPpas de secundă târit ori săltat
e încercare de-a ieși din dilemă
dar ea rămâne
dar dacă nu-i pas
ci doar inerțial lunecuș...
mulțumiri pentru atenție, Ioan.
e încercare de-a ieși din dilemă
dar ea rămâne
dar dacă nu-i pas
ci doar inerțial lunecuș...
mulțumiri pentru atenție, Ioan.
0
“Întrebările despletite” se privesc în oglinda răspunsurilor și văd în locul lor o tăcere dilematică.