Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

partida

1 min lectură·
Mediu
miel sunt și fiară
sunt om
dumnezeu și satan cât mi-i viața
în mine joacă-o partidă de sah
deschiderea a făcut-o albul și m-am născut
negrul a răspuns cu plânsul venirii pe lume
copilăria și prima tinerețe frumoase au fost
negrul ținut în sah a bătut mereu în retrageri
cea mai bună apărare-i atacul o știu amândoi
sahul asteaptă greșeala
dezlănțuit negrul a atacat cu griji frustrări și nevoi
pe tablă albul pentru atac mai are regina și-un cal
negrul nebunul și-o tură
recunosc am trișat
albului mereu i-am suflat adevăr
negrului doar minciună
că iubirea mi-a plăcut lumina și tihna
ca trecător știu că partida se va sfârși
și-aș vrea mat albul să dea
în urma mea să rămână o dâră măcar de lumină
partida continuă
mielul visează
fiara veghează
nu știu dacă regina va termina tura
nu știu dacă nebunul va pune hățul pe cal
cu toate că nu pe deplin dar până acum
sunt mulțumit c-am scăpat
și-mi doresc măcar remiză sau pat
numai negrul să nu câștige
pariez încă pe alb
022421
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
175
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan Postolache-Doljești. “partida.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14090076/partida

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
''Dumnezeu și satan'' ''joacă'' cu ''viața'' ta o ''partidă de șah'', Dumnezeu cu piesele albe, iar satan cu negrele, ții cu albul care are de partea lui ''adevărul'' și lumina, iar negrul are ca aliați ''minciuna'' și întunericul.
Și eu țin tot cu albul, lupta din cosmos dintre două esențe antinomice, una divină, cealaltă demonică, influențează și oamenii de pe planeta noastră, unii țin cu cine câștigă.
0
@ioan-postolache-doljestiIP
o tablă de sah
viața mea (și nu numai a mea)
trebuie să suporte pe ea
în alb și negru
regi și regine
pioni cai și nebuni
toți și toate în vălmășagul de ture...
om sunt
al lumii atom
prins în vârtejul nebun de titirez cosmic
cu 6859 și ceva km pe secundă static fugind
spre marele magnet
un mic rahat cu ochi și urechi
visez la inabordabila nemurire a mea și a lumii.
Răzvane roua e mult
particulă-n ceață suntem
și n-om ști niciodată
câți draci și câți dumnezei
în noi se bat între ei
doar că la mansardă
avem un geam obirlic pe unde
incitantă pătrunde lumina...
de fapt ne câcâim pe altarele vieții
unii se cred smirnă
unii tămâie
alții doar ceară
dar chiar dacă ardem
eu cred că nu suntem decât...parafină...
0