Poezie
șarlatan
2 min lectură·
Mediu
dacă ți-aș spune că te privesc
din și de după cuvinte acum
ai spune că sunt ori scrântit
ori îndrug aiureli doar să-ți fur
pentru o vreme scurtă privirea
până la un punct cu tine-s de-acord
reprezentarea anatomică a ochiului
ancorată bine în minte te face să spui
în scrierea plană cum naiba să fie
ochi ascunși și încă să vadă
e aberant
dar ochii mei sunt câmpul alb
ce după scris pe foaie rămâne
ca să vezi că te văd îți propun un experiment
oprește-te din citit
privește-n ansmblu o strofă
așa cu privirea în gol
reținând doar albul dintre cuvinte
bun
acum te du și privește-te în oglindă
nu-i așa că ochelarii sunt plecați
o țâră pe stânga
hopa surpriză habar n-ai avut până-acum
că chipul îți este un pic asimetric
schițează un zâmbet vezi colțul gurii
în stânga-i mai sus
prelungește acum linia ochilor cu cea a
zâmbetului se vor intersecta în ureche
fă la fel și pe dreapta
unghiul e mult mai închis
punctul C e hă hă hă mult mai departe
de pavilionul ureghii
(poate de-aceea cu partea aceea nu prea mă auzi)
sigur nu te-ai dus la oglindă
curioasă ai vrut să vezi până la urmă ce spun
nimic tu
vorbeam și eu așa
de dor sau de nebun
cine știe
cu gândul la tine...
024.253
0
Privirea e cel mai important simț, și niciun simț nu e “aberant”, toate ne fac să percepem viața în complexitatea și policromia ei.
Mi-a păcut poezia, pe care o văd ca pe un “experiment” reușit.