liniștea de la capătul lumii

Dacă “lumea” ar fi “surdomută”, tăcerea ar fi principiu suprem, și am scăpa de calomnii, polemici și virulențe verbale, iubirea s-ar exprima doar prin ochi, și s-ar “simți din ce în ce mai mare starea de frig”, însă poate am învăța să vorbim în gânduri și să ne descoperim capacități telepatice.
Ni s-a dat “o felie de timp” pe care s-o gestionăm de la limita inferioară a vieții la limita superioară, “s-au revărsat peste noi minunile vieții”, pe care “le-am primit cu mirare, uimire”, însă, din păcate, nu le-am înțeles.