Fereastra
Stau la fereastră până când mi se aburesc gândurile Simt de multă vreme în miezul lor amar O revoltă a limitelor peste care nu pot trece ușor Sau nu-mi este dat încă să trec Ratez
IBIoan BarbMotiv interior
Parcă aș merge pe cioburi de sticlă pe o mare mărunțită în milioane de bucăți îmi alunecă de sub tălpi sângele sărat al valului acoperindu-mi umbra un martor ce mă însoțește
IBIoan Barbretro romantic
am deschis larg fereastra ascultam muzică retro la radio romantic mă chinuiam să scriu un articol despre invazia gândacilor de bucătărie în oraș în fața blocului scuterul mă aștepta
IBIoan Barbpoem cu magda kuhn
s-a întunecat. în compartiment mai era o doamnă între două vârste. avea ochii adânciți în orbite, sprâncene albe și strângea o sacoșă între pulpe. m-a întrebat din priviri dacă poate stinge lumina și
IBIoan Barbsindrom
noaptea nu este întotdeauna un sfetnic bun când ai renunțat la femei tutun și alcool doar cafeaua mă mai ține în viață și trec din insomnie în insomnie cum aluneca nașul din vagon în vagon în
IBIoan Barbpoate mîine
poate mâine voi deschide ochii sub alt cer și nu voi ști din ce colț de univers visez captiv în altă memorie viața încă necunoscută în lumea ta o plasă aruncată în apa întunecată de
IBIoan Barbalunecări printre gene
în curând se vor sfârși sărbătorile iar cadourile voastre vor îmbătrâni în pod așteptând cuminți pe rafturile cu ani va mai trece o vreme până când podul de gheață se va topi și va picura în
IBIoan Barbnici moartea nu îmbracă de două ori aceeași veșnicie
îmi spun să sfârșesc frumos să nu mă uit înapoi trecutul retează cu un cuțit suspinul buzelor simt marea amețită în amurg sirenele străbătându-ne îmbrățișările trecând prin zidurile altor
IBIoan Barbmeditând închis în ochiul ciclopului
nu este departe clipa în care te va îngropa pulberea cenușie de pe cartea vieții la semnul pus între paginile vechi o prăbușire de țărm în adâncul oceanului după cutremur stârnind
IBIoan Barbmama primenea cerul într-un trunchi de salcie
în săptămâna mare mama nălbea rufele într-un trunchi de salcie punea deasupra cenușă cu leșie turna apă fierbinte a doua zi le clătea la râu până rămâneau limpezi ca lacrima uneori mi se părea
IBIoan Barbcenușă
cândva soldatul își descheiase pieptul cu vârful baionetei camufla sub cenușa din inimă patria care încă așteaptă sub o pâine caldă pe vatra cuptorului acum din pricina ei nu-și poate coase
IBIoan Barbnebunia.ro
s-a întâmplat în mexic conform ultimelor buletine de știri un polițist a filmat un stol de vrăjitoare umblând pe cer desupra unui cimitir cântau răscolind liniștea morților îi umileau să-și
IBIoan Barbproscrisul răstignit pe inima orașului
la ora aceasta nu știu cine sunt dacă mai locuiește cineva în interiorul meu am băut și ultimul pahar în care fremăta tăria stropilor de sudoare de pe fruntea orelor de dragoste spânzurate în
IBIoan Barbînvierea din tunet
unde este dumnezeu te întrebi dar nu înțelegi ce putere începe în tunet primăvara spală cerul în aurul desprins de pe aripi fiecare om intră în ziua sa și adoarme ca un făt în placentă
IBIoan Barbtransfigurarea
azi, la tribunal, am avut senzația că nu apăr un om ci un cal. avea privirea mai tăbăcită decât pielea unei mârțoage. întunericul necheza în umbră - aduna gândurile într-o herghelie. la
IBIoan Barbsaturniană
am deschis ultimul cadou o brățară se rotea în jurul unui ceasornic în formă de inimă la fiecare oră marca în sânge o melodie îmi deschidea venele tăișul ei de cristal elibera în viață
IBIoan Barbsunt poate ultimul vis al unui mort
aseară a nins pentru prima oară în iarna aceasta o zăpadă de umbre mi s-a depus sub pleoape din ea se limpezește un oraș mi se oglindește în ochi cu aerul unui vinovat de curând în piața
IBIoan Barbcântec negru
n-am uitat cum m-ai lepădat ca pe o haină care nu avea glas să se dezvinovățească. o umbră ce s-a întins pe sub fereastră și s-a înfipt într-o scorbură. mă târăsc până dimineață ca un melc dar
IBIoan Barbprofetul. vom cânta românia proletară vom cânta
omul comun a intrat în direct cu omul său necomun se adresa comunității a zis o să iau zece vârcolaci pentru românia îi vor mânca partea neipotecată din soare prin unghere șoarecii de
IBIoan Barbinterogatoriul. surâsul umbrei îngrozea pietrele
când m-au chemat în prima seară la interogatoriu mi se muiaseră oasele curgeau pe sub carne timpul se făcuse elastic îmi întindea frica la maxim mă arunca dintr-o praștie ca pe o piatră în
IBIoan BarbDecenism. Zece este numele lui Minunat
CREAÞIONISM nu vreau nici o clipă să uit că sunt născut din Dumnezeu care m-a creat în Eden m-a răscumpărat prin Hristos mama era femeie bunica femeie și ea și străbunica mea a fost
IBIoan Barbglasul tău luminează grădina
trec prin viața mea o cărare ocolind prin grădină frunzele de mătase freamătă îmi cântă privighetoarea glasul duios desprinde frumusețea Ta din rugină noaptea se retrage în mine își
IBIoan Barbumbra lui Petru Groza. la Hunedoara
Din județul meu cu falnicele împărății de metal cu temelia pusă de Max Auschnitt cu mândrele păsări de fier ce treceau dealul zburau pe cabluri de la Teliuc la Călan înspăimântând aerul peste
IBIoan Barbdin lădița comandantului zbura toamna
când eram soldat îmi serveam patria duceam întotdeauna lădița comandantului eram nedespărțiți cum sunt doi îndrăgostiți soldat barb striga soarele dimineța ordonați să trăiți ia lădița am
IBIoan Barbpelicanul roz avea un pleonasm cronic între virgulă și punct
strada mea era cea mai liniștită din oraș dar de ieri bordurile au început o polemică o chestiune de viață și de moarte s-au format două grupuri puternice cele de pe partea dreaptă marca beton
IBIoan Barbgeneză. când învățam strălucirea
la început a fost Cuvântul și-a deschis ochii în neființă aducând în privirile oamenilor culorile stelele străluceau risipite ca un stol de păsări deasupra pământului noaptea s-a albit o
IBIoan Barbcauțiunea
auzisem că ura a confiscat iubirea au luat-o într-o noapte portăreii au pus-o în lanțuri grele în închisoarea datornicilor i-au citit capetele de acuzare evaziune fiscală se dăruise fără bani
IBIoan BarbIsus. balsam pentru iertare
Doamne în dimineața aceasta glasul tău mă cheamă să mă întorc în oglinda mea mă uit dincolo de umbrele luminii mi-ai lăsat niște semne le-ai scris pentru mine la Golgota cu sânge pe spini și pe
IBIoan Barbfemeia ce strălucește în mine este o biserică
în fiecare bărbat strălucește o femeie din ochi șterge picăturile de somn ascunse printre lacrimi același legământ din grădina edenului îi spune că mai are loc pentru o cetate pentru un turn
IBIoan BarbLumina buzelor. O rugăciune
Doamne, dă-mi putere-n umbră să tânjesc după lumină Dă putere întristării pace blândă să rămână Iar în mine, bucuria, fă, Părinte, iar să crească Să-nțeleg când mă cuprinde izbăvirea Ta
IBIoan BarbDoamne, te-am îngropat iar
te-am văzut nopți în șir în sala de operație agonizând străpuns de perfuzii am vrut să vin o dată măcar în vizită să-ți spun ce mare nevoie de tine aveam dar îmi era rușine cu lașitatea
IBIoan BarbIertare
Mai lasă, Doamne, raza Ta, divină Să îmi îmbrace ziua în lumină Să deslușesc pe-ntinsele răzoare Cărarea care duce la iertare. Mai lasă, Doamne, raza Ta, în pace Ca dimineața-n psalmi să îmi
IBIoan Barbcolumnă în eterna și fascinanta utopie
sunt douăzeci și unu de ani de când am intrat în pădurea aceasta credeam că sunt printre copaci priveam în sus în nopțile mele crepusculare printr-un telescop dar nu așteptam nici un mesaj prin
IBIoan Barbnu am nimic în lumea aceasta
ai deschis spre dimineață o fereastră în somnul meu străluceai ca ochiul unui înger m-ai chemat cu glas cunoscut de copil m-a străbătut o săgeată din alt timp coboram într-o amintire o
IBIoan Barbaniversare cu ciocolată cu lapte și teniși chinezești
sunt mort după dulciuri le ador mă urmărește aroma lor de la nouă ani de fapt prima aniversare când tata mă vizita după ce divorțase de mama îmi aducea întotdeauna o pereche de teniși
IBIoan Barb5 iulie. aniversarea sofiei în orașul interzis singurătății
urc în această zi trei trepte în sanctuarul interzis singurătății inima acestui oraș fără clădiri cubice colorate așa arată doar închisorile în țara aceasta unde te-am cunoscut casele sunt
IBIoan Barbtrimite un înger cu o batistă să-mi șteargă privirea
doamne străbat prin tunel spre inima timpului pe drumul cu spini nu mai aud de mult gândurile tale simt cum se topesc zilele întunecate în ochi ca zăpada pe geamuri se prelinge și
IBIoan Barbenclave.când dragostea umbla pe pământ
într-o noapte am simțit cum cerul umblă prin ochii mei închiși când eram mic mă gândeam la acestă lume deschideam cu ochii minții cer după cer nu știam care e ultimul cer la sfârșit adormeam
IBIoan Barbstrălucind pe un șevalet de întuneric
am făcut o investigație despre moarte cu mijloace științifice moartea nu era în cimitire am identificat-o în mine o simțeam în trupul mamei mele încă înainte de naștere cum deschidea ochii în
IBIoan Barbultimul mesaj tatuat pe inimă
ți-am lăsat un semn pentru totdeauna o viperă străjer la poarta orașului din tine te voi citi vara aceasta ca pe o carte scrisă cu străzi și copaci din memorie la sfârșitul lecturii timpul
IBIoan Barbcând eram orb ai lăsat în mine o fereastră deschisă
cînd eram orb ai lăsat în mine o fereastră deschisă bâjbâiam în noapte ca omida în ierburi înspăimântată de pasărea ce căuta s-o înghită mă atrăgeai înspre tine așa cum absoarbe o inimă
IBIoan Barbși în moarte se face uneori primăvară
în seara aceasta am să cobor în subterana din mine să adorm să nu mai aud nimic să învăț să plâng cum un copil stă ascuns în pântecele maicii sale până la naștere se pregătește să înfrunte
IBIoan BarbAzi îți răsar privirile în mine
astăzi vreau să curgă lumina prin mine fluturii prin tăcere ca niște miri dragostea prin lacomele mâini deschizi în mine deschizi un zumzet de stup îmi ungi cu miere rănile florile din
IBIoan BarbAcum, numele meu este întuneric
Tu poți să rostești doar un cuvânt și mă vor elibera Tu poți să-mi grațiezi gândurile întunecate ce mă străbat precum un copil desculț pășește pe cioburi de sticlă în sângele meu altcineva a
IBIoan BarbO flacără de Rusalii ca un porumbel
lângă marea Tiberiadei ucenicii stăteau împietriți fiecare auzea gândurile celui de lângă el le simțeau cum cădeau ca niște pietre în prăpastia căscată în priviri Isus le rostogolea până sus le
IBIoan Barb