Poezie
din lădița comandantului zbura toamna
2 min lectură·
Mediu
când eram soldat îmi serveam patria
duceam întotdeauna lădița comandantului
eram nedespărțiți cum sunt doi îndrăgostiți
soldat barb striga soarele dimineța
ordonați să trăiți ia lădița am înțeles
la datorie fuga marș
mă împiedicam în bocanci se cabrau
ca doi cai numai piele și oase peste obstacole
sîngele îmi curgea în cadență prin vene
la comanda majurului
lădița comandantului era un cufăr mic
cu accesorii pentru instrucția tragerii
dar eu trăgeam nădejde să fiu avansat fruntaș
la apelul bocancilor și aș fi inchis cu drag
AMR-ul rămas adică zilele de oaste
pășeam țanțoș în coada plutonului
îmi spuneau tabacheră eram cel mai mic
dar țineam lădița de parcă era drapelul de luptă
cânta în mine băiatul de nouăsprezece ani
\"vizavi de mine este un doi trei
o grădiniță cu flori
iar acolo-i o fetiță
ce-o zăresc adeseori\"
mă sărutau pe rând toate femeile
din blocul socialist
chiar toamna se cuibărise în lădiță
și se deșira ca un ghem de in
de-a lungul câmpurilor cu porumb
pe sub gardurile poligonului
încâlcea fiecare soldat în sârmă ghimpată
până ce capitulam aruncam armele geco
pentru instrucție ne tolăneam cu burta la soare
de ce chiulești soldat striga toamna în mine
să trăiți am luat poziție de tragere
așteptăm inamicul
ațipeam cu capul pe lădița din lemn
de la un timp mirosea în somn a lămâiță
fata cu ochi de chilimbar îmi închidea pleoapele
mă acoperea cu un șal de mătase
toamna trecea pe vârfuri în papuci de mătase
noaptea foșnea ca un șal flutura
prin mine departe departe
pe sub prunii din ogradă
trecea granița în civilie
085.375
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Barb
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 264
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Barb. “din lădița comandantului zbura toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-barb/poezie/13951451/din-ladita-comandantului-zbura-toamnaComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IGDistincție acordată
IGIoana Barac Grigore✓poezia trecerii, a maturizarii, a devenirii si - de ce nu? - a acelui unic tip de patriotism pur, entuziast, cel al adolescentului. de mult timp nu am mai citit un poem atat de proaspat, cu o nostalgie fara regrete, solara, o dorinta a intoarcerii din \"civilia\" toamnei la \"datoria fuga marș\" a adolescentei. irepetabila, dulcea povara a \"lădiței comandantului\", nu o cutie a pandorei, o cutie magica, cu surprize, a cunoasterii, a initierii, sub salul de matase al toamnei. magistrala repetitia \"matase\" si \"sal\" in ultima strofa. si, cu toate ca m-am folosit in comentariu de ultimul vers si el are importanta lui in text, tare l-as scoate.
0
IPfrumos le-ai rânduit
soldat bard
\"toamna se cuibărise în lădiță
și se deșira ca un ghem de in
de-a lungul câmpurilor cu porumb\"
\"noaptea foșnea ca un șal flutura
prin mine departe departe
pe sub prunii din ogradă
trecea granița în civilie\"
trecusem cu fumul prin oglinda amintirilor
căram pe un umăr două lunete
pe celălalt un ag9
cântam republică măreață vatră
și-n marș jucam spânzurătoarea
soldat bard
\"toamna se cuibărise în lădiță
și se deșira ca un ghem de in
de-a lungul câmpurilor cu porumb\"
\"noaptea foșnea ca un șal flutura
prin mine departe departe
pe sub prunii din ogradă
trecea granița în civilie\"
trecusem cu fumul prin oglinda amintirilor
căram pe un umăr două lunete
pe celălalt un ag9
cântam republică măreață vatră
și-n marș jucam spânzurătoarea
0
EPDistincție acordată
In primul rind titlul mi se pare putin cam pretentios, dar aici e vorba de perceptia fiecarui cititor.
Din punctul meu de vedere, acest gen de perceptie ma face sa rezonez pentru ca, dincolo de poetica ce poate parea unora invechita, folosesc si eu cam acelasi fltru al confesiunii. Strofa a treia mi se pare cea mai reusita. Dincolo de micile imperfectiuni, am rezonat cu firescul textului, un firesc ce cine din interior si care intotdeauna este perfectibil.
Din punctul meu de vedere, acest gen de perceptie ma face sa rezonez pentru ca, dincolo de poetica ce poate parea unora invechita, folosesc si eu cam acelasi fltru al confesiunii. Strofa a treia mi se pare cea mai reusita. Dincolo de micile imperfectiuni, am rezonat cu firescul textului, un firesc ce cine din interior si care intotdeauna este perfectibil.
0
OAfoarte frumos poemul tău, încărcat de amintiri, poate și ușoară nostalgie, fiindcă armata se făcea la o vârstă, nu-i așa?
reușit ca imagini, cursivitate brodată cu figuri de stil ce denotă delicatețe și, mai ales, pentru că transmite un capitol minuscul și de neuitat din cătănie.
Ottilia Ardeleanu
reușit ca imagini, cursivitate brodată cu figuri de stil ce denotă delicatețe și, mai ales, pentru că transmite un capitol minuscul și de neuitat din cătănie.
Ottilia Ardeleanu
0
LMfrumos poemul, simplu în limbaj și credibil, metafora cîtă trebuie și bine aleasă, realismul-la el acasă. Se citește bine și aduce amintirii clipele cu mare acuratețe.
LIM.
LIM.
0