glasul tău luminează grădina

Ar mai fi cum ar mai fi, dar, deși nu sunt dintre cei care vânează clișeele peste tot, când spui \"geană de lumină\" parcă e prea de tot. Nu cred că ai uitat șlagărul acela al lui Mihai Constantinescu. Desigur, se simte un preaplin sufletesc, însă prea sărăcuță această poezie. Mi-a plăcut aici: glasul... desprinde/ frumusețea Ta din rugină\" și \"atingi tăcerea cu un amnar\".

Mă bucur că ai găsit ceva în acest poem. De fapt este unul mai mic. M-am ferit atât de clișee încât se pare că am nimerit unul. Mie nu mi s-a părut. Dar am înlocuit. Bucuros de sugestie și poate poezia următoare să fie mai interesantă. Cu prietenie, Ioan.

Uite, acum chiar îmi place. Probabil acea metaforă utilizată, cum am spus, și de M. Constantinescu, mi-a tăiat orice chef. Nu înseamnă că nu e frumoasă și melodia aceea, altminteri nici nu mai rețineam versurile sale. Dar, de la un poet ca tine, pretind și originalitate.
Numai bine,
George

George,
nu pot decât să fiu de acord cu tine. Mulțumesc. Dar e un poem pentru vreme de criză, nu?

Îmi plac mult ultimele 6 versuri. Acolo e poezia.

Mihaela

Mulțumesc.