Doamne, te-am îngropat iar

Un poem interesant despre
raporturile tale cu Dumnezeu,
despre o convertire șovăielnică,
scris cu frumusețea onestității...

Fără să vreau, mi-am amintit
versurile lui Rilke:

\"Ce ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (îți sunt ulcior)
Dacă mă stric? (și băutură-ți sunt)
Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt,
cu mine rostul tău dispare.\"

E un alt punct de vedere, o descumpănire
sufletească, o mărturisire...

Poezia ta mistică, frecventă în ultimele zile,
este bine realizată, calea aleasă este personală și bună.

Așa cum este și normal, poți fi apropiat
de autori ai genului;
eu cred că ai o bună pendulare
între Ioan Alexandru și Daniel Turcea,
cel din Epifania...

Cu prietenie, Sibi

chiar ca sunt interesante poemele despre relatia unui om cu teoriile creationiste, cu cele darwiniste, cu personaje mitologice, cu fapte puse la panou de onoare, ori contestate, cu zei si povesti in care de obicei invinge raul, bine aici nu apare apocalipsa e disimulata:
\"mi-am luat traista cu zilele rămase
și am plecat departe în lumea mea
un călător rătăcit\"

e interesant pentru orice om inteligent, nu pentru cei care stau prost cu nervii si orice ai scrie tot versete sataniste sunt. glumesc desigur.

interesant cum se raporteaza omul ca dimensiune la restul, la univers, la ceea ce nu intelege, la ceea ce nici nu vede sau aude sau simte depasind spectrul personal. interesant ca mereu se vede egal. el regleaza din butoane si e cel putin egal cu orice, daca nu si mai mare. de fapt e o clocitoare de sentimente, trebuie sa-ti iasa cum vrei , nu cum trebuie.

rezulta:\"o perspectiva a razvratirii\", un fel de testosteron virtual,estrogen virtual adica iluzie, e ceva dar nu e.

aici incepe cu abordarea unui moment semn al cruzimii.
\"dar îmi era rușine cu lașitatea mea
știam că indiferența mea
te exila și mai departe
sub năframa lipsită de strălucire
a zilelor mele
pe care nu le cunoșteam încă
ca și când mureai cu fiecare ceas
al trădării mele


trebuia sa reactionezi intr-un fel. ideea ca vezi auzi ceva si trebuie sa clasifici. de ce? de aia. cine te obliga ce sa vezi cand oricum esti limitat si nu poti tine cont de toate cate sunt au fost ori vor fi? interesul? frica? dat cu tifla? vedetismul? joaca? bagatul in seama?

imi place finalul. e corect. e atitudinea corecta. drum bun.

aproape de religie, acolo ne e locul. constatăm că ne îndepărtăm, uneori cu gândul, alteori cu fapta. revenirea este, însă, benefică. El știe să ierte!

poem care atinge sufletește. nelipsit de figuri de stil puternice și un titlu pe măsură.

Ottilia Ardeleanu

Aurel,

îți mulțumesc pentru citire și pentru susținere. Voi ține seama de sfaturi.

Cludia Cornelia,

de asemenea îți mulțumesc, un comentariu foarte interesant.

Ottilia,

un cititor constant. mulțumesc.

Cu prietenie și să ne citim reciproc. Ioan