Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioan-barbIB
Ioan Barb
@ioan-barb
Poezie

nici moartea nu îmbracă de două ori aceeași veșnicie

2 min lectură·
Mediu
îmi spun
să sfârșesc frumos
să nu mă uit înapoi
trecutul retează cu un cuțit
suspinul buzelor
simt marea amețită în amurg
sirenele străbătându-ne îmbrățișările
trecând prin zidurile altor tăceri
fără să înțelegi de ce
noaptea are cele mai lungi picioare
își cufundă pașii în fiecare cer
un covor persian
spre aceeași dulce desfrânare
pentru ce mă chinuiesc
să inventez aceleași amintiri
în care începe timpul
o perdea de praf amăgitor
un munte de urcat cu spatele
prăbușit
peste aceeași groapă numită iubire
și pentru ce îmi înconjor
prăpastia în care exist
cu un cerc de flăcări mistuitor
exorcizând până și amintirea ta
ne ascundem în spatele aceleiași
lumânări și încet plecăm din noi
cu degetele izvorâte din scrum
și ne întrebăm cât untdelemn a ars
din sufletele noastre
pentru ce să mai tăiem în fiecare zi panglica
numită speranță
vom număra zilele fără semne la mâini
dumnezeii străini ce și-au tocit pașii prin noi
de la început
îmi spun vine un anotimp
când nu ne va păsa dacă am trăit
sau ne-am atins doar trupurile
în somnul unor păsări împăiate de tăcere
pentru că nu vom ști
dacă luna noastră a izvorât cândva
dintr-un câmp de trifoi înflorit
nici dacă moartea îmbracă de două ori
aceeași veșnicie
057.211
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
208
Citire
2 min
Versuri
43
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan Barb. “nici moartea nu îmbracă de două ori aceeași veșnicie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-barb/poezie/14038869/nici-moartea-nu-imbraca-de-doua-ori-aceeasi-vesnicie

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu✓
nu amintirile, ci clipa trăită are impact asupra vieții, asupra omului. dacă moartea are pretenții și nu-i place să se îmbrace de două ori cu același "lucru", atunci, viața de ce nu ar fi și mai pretențioasă cu ea însăși?!

"îmi spun
să sfârșesc frumos",
"îmi spun vine un anotimp
când nu ne va păsa dacă am trăit
sau ne-am atins doar trupurile" - cele două grupaje te duc cu gândul într-un singur loc. în același loc!

un titlu care îndeamnă la reflecție, un poem pe măsură.
0
@lavinia-miculaLMLavinia Micula✓
amintirile sunt parte din existență. și încă una însemnată. sunt bagajul pe care doar îl lăsăm din mînă. cînd și cînd.
clipa trăită devine la rîndul ei o amintire, indubitabil.
mă opresc la imaginea cîmpului de trifoi, motiv pentru care am și lăsat un semn. nu știu unde aș putea afla unul.
(n-am înteles titlul)
0
@maria-gheorghe-0021767MGMaria Gheorghe✓
ca nu toate amintirile sa se nasca dintr-o clipa traita. poezia acesta s-a prins in panza de paianjen a gandului meu, adesea ratacitor, dar mai ales aceste randuri, cu timpul inventat de oameni spre a-si gasi repere chinuitoare :

« pentru ce mă chinuiesc
să inventez aceleași amintiri
în care începe timpul
o perdea de praf amăgitor
un munte de urcat cu spatele
prăbușit »

cat despre vesnicie, nu pot s-o vad decat « defectiv de plural », si totusi se pare ca sunt oarba…
0
@ioan-barbIBIoan Barb✓
Eugenia Reiter: Mulțumesc pt. recomandarea textului.
Ottilia:Multumesc pt. com. Intotdeauna ne susțin amintirile.
Lavinia: Mulțumesc pt. trecere. Fiecare purtăm cu noi spre veșnicie un câmp cu trifoi înflorit.
Maria Gheorghe: Este corect. Întotdeauna ne întoarcem înapoi pt. a nr inventa repere chinuitoare.

Cu prețuire,
Ioan Barb
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka✓
Exista numai clipe sau ?
Imi place cum ai intors labirintul timpului...trecut , spagat mare peste prezentul retoric si greu...
da, vine vremea aceea pe care o descrii...iar eu apreciez delicatetea cu care subliniezi durerea dintre clapele pe care ne cinta si descinta viata.
0