Poezie
geneză. când învățam strălucirea
1 min lectură·
Mediu
la început a fost Cuvântul
și-a deschis ochii în neființă
aducând în privirile oamenilor
culorile
stelele străluceau risipite
ca un stol de păsări
deasupra pământului
noaptea s-a albit
o cămașă de in
timpul sub pietre
a început
043.437
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Barb
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 37
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Barb. “geneză. când învățam strălucirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-barb/poezie/13951216/geneza-cand-invatam-stralucireaComentarii (4)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
DGca să fiu sincer, eu nu agreez deloc folosirea divinității (în cazul de față Logosul sau Cuvântul) în poezie. în parte mă refeream la asta când am spus că strofa 1 merită o revizuire serioasă.
eu văd prima strofă așa:
\"la început
omului i s-au deschis ochii
iar el a privit cerul\"
simplu.
sigur, e doar o părere, nu trebuie să o iei în considerare. :)
Daniel.
eu văd prima strofă așa:
\"la început
omului i s-au deschis ochii
iar el a privit cerul\"
simplu.
sigur, e doar o părere, nu trebuie să o iei în considerare. :)
Daniel.
0
frumos.
felicitări
(poate totuși considerați și dvs că prima strofă merită o revizuire serioasă)
Daniel