Poezie
mama primenea cerul într-un trunchi de salcie
1 min lectură·
Mediu
în săptămâna mare
mama nălbea rufele
într-un trunchi de salcie
punea deasupra cenușă cu leșie
turna apă fierbinte
a doua zi le clătea la râu
până rămâneau limpezi ca lacrima
uneori mi se părea că străluceau
pe frânghie
luminau fața arsă de var a casei
tata strecura cerul sub nuc
îl trecea printr-o sită deasă
se depunea ca un strat de făină
până deasupra de glezne
uneori strănutam
auzeam cum se scutura soarele
de pe ochiul de geam dinspre tindă
ca un praf de zăpadă târzie
mama râdea
apoi îi obloja bătăturile din palme
cu un colț de năframă
stropită cu apă sfințită
îl părăseau gândurile negre
se strecurau pe sub garduri
mama murmura un descântec
venea primăvara pe furiș
ne primenea frunțile
075.371
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Barb
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Barb. “mama primenea cerul într-un trunchi de salcie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-barb/poezie/13977748/mama-primenea-cerul-intr-un-trunchi-de-salcieComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CCfrumos, sensibil
\"tata strecura cerul sub nuc
îl trecea printr-o sită deasă
se depunea ca un strat de făină\" superbă imagine
ai reușit să aduci aici, aproape de inima cititorului, trăiri, percepți, într-o atmosferă rustică sănătoasă.
\"mama murmura un descântec
venea primăvara pe furiș
ne primenea frunțile\", merită laude :)
cu plăcerea lecturii,
Cristina C
\"tata strecura cerul sub nuc
îl trecea printr-o sită deasă
se depunea ca un strat de făină\" superbă imagine
ai reușit să aduci aici, aproape de inima cititorului, trăiri, percepți, într-o atmosferă rustică sănătoasă.
\"mama murmura un descântec
venea primăvara pe furiș
ne primenea frunțile\", merită laude :)
cu plăcerea lecturii,
Cristina C
0
EIDistincție acordată
Momentul acesta hieratic, al spălării rufelor în Săptâmâna Patimilor, umple poezia de un aer vechi, ca un duh de pădure poposind printre oameni.
\"Mama nălbea rufele într-un trunchi de salcie\". Căci numai ea, salcia, poate plânge într-o săptămână mare ca acestea. Adeseori noi, oamenii, furați de grijile vieții, trecem prin durerea acestor zile nepăsători. Atenți, poate, doar la detaliile ce ne privesc direct, ca simpli oameni. Cenușa și leșia, cele două ingrediente străvechi, ce alungau macula de pe fața rufelor, vor împrumuta sub claritatea undelor râului strălucirea ce va lumina trupurile celor ce le vor îmbrăca.
\"Tata strecura cerul sub nuc\". Truda lui se materializa în palmele-i grele de muncă și sudoare. Dar tot mama găsea remediul bătăturilor dureroase sub oblojirea aghiazmei purificatoare, atât pentru suflet, cât și pentru trup.
O poezie izvodită dintr-o aducere-aminte ce lăcrimează uneori sub spuza acelor vremuri, ale copilului inocent și pur.
Cu prietenie, Emil Iliescu
\"Mama nălbea rufele într-un trunchi de salcie\". Căci numai ea, salcia, poate plânge într-o săptămână mare ca acestea. Adeseori noi, oamenii, furați de grijile vieții, trecem prin durerea acestor zile nepăsători. Atenți, poate, doar la detaliile ce ne privesc direct, ca simpli oameni. Cenușa și leșia, cele două ingrediente străvechi, ce alungau macula de pe fața rufelor, vor împrumuta sub claritatea undelor râului strălucirea ce va lumina trupurile celor ce le vor îmbrăca.
\"Tata strecura cerul sub nuc\". Truda lui se materializa în palmele-i grele de muncă și sudoare. Dar tot mama găsea remediul bătăturilor dureroase sub oblojirea aghiazmei purificatoare, atât pentru suflet, cât și pentru trup.
O poezie izvodită dintr-o aducere-aminte ce lăcrimează uneori sub spuza acelor vremuri, ale copilului inocent și pur.
Cu prietenie, Emil Iliescu
0
SH”mama râdea
apoi îi obloja bîtăturile din palme
cu un colț de năframă
stropită cu apă sfințită” subliniază exact dragostea pe care i-o poartă. Toată poezia este minunată. Sorina.
apoi îi obloja bîtăturile din palme
cu un colț de năframă
stropită cu apă sfințită” subliniază exact dragostea pe care i-o poartă. Toată poezia este minunată. Sorina.
0
apoi, in strofa de sfarsit, as renunta la simteam, e subinteles ca perspectiva e a celui ce spune si pana acolo. in plus, a verbaliza simtirea, tocmai acolo unde ar trebui sa fie climaxul, ii ia din tarie.