Poezie
enclave.când dragostea umbla pe pământ
1 min lectură·
Mediu
într-o noapte am simțit
cum cerul umblă prin ochii mei închiși
când eram mic mă gândeam la acestă lume
deschideam cu ochii minții cer după cer
nu știam care e ultimul cer
la sfârșit adormeam cu ochii roși
de neputință
în somn o luam de la capăt
astăzi umblă timpul prin mine
ca un drumeț printr-o țară
de ruine
aștept vremea când antropologii
vor scoate os după os
de sub pietre
vor reconstitui vremea
când dragostea umbla pe pământ
0104.548
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Barb
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Barb. “enclave.când dragostea umbla pe pământ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-barb/poezie/13945831/enclave-cand-dragostea-umbla-pe-pamantComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
foarte frumos. trecerea prin timp ca prin sine, cer după cer până a ajunge la Dumnezeu este acel drum \"printr-o țară de ruine și cimitire\". până la reconstituire.
\"dincolo de piele nu se poate trece
începe o altă lume\"!
Ottilia Ardeleanu
\"dincolo de piele nu se poate trece
începe o altă lume\"!
Ottilia Ardeleanu
0
Distincție acordată
Domnule Barb, să nu mai modificați deloc, textul este foarte bun așa, în opinia mea, nu pentru că a venit în urma unei alte așezări. Are semnele poeziei, nu mai povestește, are muzicalitate, fior liric, o imagistică de calitate. Acea repetiția a lexemului \"cer\" era cerută de idee și de modulațiile vocii poetice. Ultimele două versuri sunt foarte inspirate.
Remarc textul pentru limpezimea ideilor, puterea lor de a pătrunde în sufletul mai multora, adică e aproape de general-uman.
Felicitări! Rar mi se întâmplă să spun acest cuvânt!
Remarc textul pentru limpezimea ideilor, puterea lor de a pătrunde în sufletul mai multora, adică e aproape de general-uman.
Felicitări! Rar mi se întâmplă să spun acest cuvânt!
0
\"... mă gândeam la acestă lume\"
când apele limpezi
\"vor reconstitui vremea\"
atingând pietre șlefuite
când apele limpezi
\"vor reconstitui vremea\"
atingând pietre șlefuite
0
Da. Un text foarte bun.
\"astăzi umblă timpul prin mine
ca un drumeț printr-o țară
de ruine
aștept vremea când antropologii
vor scoate os după os
de sub pietre\"
Aici e miezul acestui poem. Remarc un regret adânc după vremurile de altădată, când dragostea umbla pe pământul tău. O incursiune în timp în lumea copilăriei. O lipsă acută \"azi\" de iubire. Poate fi vorba de iubirea divină, de asemenea se poate aplica și sferei profanului.
cu prietenie,
Mihaela
\"astăzi umblă timpul prin mine
ca un drumeț printr-o țară
de ruine
aștept vremea când antropologii
vor scoate os după os
de sub pietre\"
Aici e miezul acestui poem. Remarc un regret adânc după vremurile de altădată, când dragostea umbla pe pământul tău. O incursiune în timp în lumea copilăriei. O lipsă acută \"azi\" de iubire. Poate fi vorba de iubirea divină, de asemenea se poate aplica și sferei profanului.
cu prietenie,
Mihaela
0
și pe gustul meu. Ritm, repetiție spre satisfacție, spre întărirea ochilor pe poem și profunzime multă.
LIM.
LIM.
0

cum cerul umblă prin ochii mei închiși
..............................
când eram mic mă gândeam la acestă lume
deschideam cu ochii minții cer după cer
nu știam care e ultimul cer
la sfârșit adormeam cu ochii roși
de neputință
în somn o luam de la capăt
..................
astăzi umblă timpul prin mine
ca un drumeț printr-o țară
de ruine
............
când antropologii
vor scoate os după os
de sub pietre
vor reconstitui vremea
când dragostea umbla pe pământ\"