cenușă

Mi-a plăcut, mai ales finalul. Corectează, te rog versurile 2 și 12.

Mulțumesc pentru trecere. Am corectat.

subiectul e cam tulbure
azi ,soldatul e din ce in ce profesionist,a fi soldat a devenit o meserie
sunt pregatiti sa ucida
mortile celor nevinovati (în razboaie ca în irak de exemplu )mi se par inutile,servind interese economice si politice perverse
eu sunt pentru\"soldatii pacii\",adica pentru persoanele care vor eradica razboaiele si macelurile de tot felul
suntem departe de \"soldatul \"lui rimbaud
poate nu am înteles bine ce exprimati
e un poem care are ceva din poemele publicate în revistele armatei dinaintea revolutiei

Este vorba de patriotismul soldatului de atunci, cânva, poate la revoluție care astăzi nu are nici o perspectivă, între interesele altor înălțimi. Cred că fiecare este încă un soldat adevărat și n-ar trebui desființată noțiunea de patriotism, adică cel legat de o țară și o națiune. Printre interese străine. Nu este vorba de mercenari. Vă mulțumesc pentru observații, poate sunt cam tulbure. Cu prietenie,

ioan

sunt de acord cu pledoaria dlui anghel pentru acest poem ,dar sunt totusi câteva versuri declamatorii,de suprafata gen:\"camufla patria sub cenusa din inima\"
în prima strofa soldatul \"îsi despica pieptul cu vârful baionetei\" si continua totusi \"sa astepte o pâine calda \"?(poemul se numeste \"cenusa\"...ori mai încolo apare cuvântul \"stârv\"
soldatul acesta este nu se stie din ce TIMP,caci astazi \"a fi soldat\" nu mai are nimic cu soldatul inocent trimis de forta în macelurile mondiale...
dar a scrie un poem pentru soldatul de \"ieri\" mi se pare naiv...la ora actuala
cel de azi este un fel de salariat,un fel de mercenar care nu mai are misiuni ca altadata,nu mai foloseste baioneta ci un armament de ultima ora ...
deci pentru poet \"soldatul\" este matricea patriotului ideal...
ceilalti \"patrioti\" or avea ce meserii?ori doar soldatul este patriot?
dar poate ca azi nu sunt pe \"receptie\", ori sunt alergica la cuvântul \"soldat\"...
ramân la rimbaud ,\"le dormeur du val\"...oricum si orisice as face...

Poetul este soldatul de gardă.
Lumea este, paradoxal, într-o continuuă degradare. În plină evoluție. Este de fapt o abdicare de la principii.

în acest context,dupa ce am citit explicatiile dvs.prima strofa continua sa ma jeneze prin ambiguitatea ei prea pronuntata si care preteaza la confuzie
dar aveti o stea,deci avize diferite,adevarul o fi pe undeva la mijloc
merci pt.explicatie

mi-a placut poezia asta, ioane!
am citit-o si rascitit-o, drept sa-ti spun, de vreo 4 ori inainte sa scriu comentariul asta.
ce cred despre acest text: este o poezie care emotioneaza, in primul rand pentru ca este despre patriotism, intr-o perioada in care putini mai cuteaza sa deschida gura macar pentru a rosti cuvantul asta, darmite sa scrie despre el; in al doilea rand, pentru ca reuseste sa abordeze o tema foarte riscanta, pentru vremurile in care traim, adica patria si dragostea pentru, fara a cadea in patetic sau penibil ultranationalism; si in al treilea rand pentru ca imaginile zamisilite de poet sunt foarte sugestive, frumoase si originale. mi-a placut in mod deosebit noaptea ademenita cu o grenada si dezmierdata ca intaia femeie si ultima strofa cu patria eliberata prin privire.
super poezie!
mai viu, desigur... :)

Îți mulțumesc pentru citire și com. Este apropiat ceea ce gândeam la scrierea poemului. M-am temut să nu cad în patetic.

stimate Ioan Barb.aceasta creatie a dumneavoastra, cu imagini sincere si profunde, cu lupte interioare si mars poetic, imi sfasie constiinta.va felicit pentru felul in care ati stiut construi o astfel de grenada.cu prietenie Gabriel Baetan