învierea din tunet

un poem bine construit, reamintirea Genezei.
\"fiecare om
intră în ziua sa și adoarme
ca un făt în placentă\"
cred că e o poezie care nu lasă loc de prea multe comentarii pe lângă. înțelegi pur și simplu.
ideea omului adormit ca un făt în placentă, în ziua sa, mi se pare extraordinară. fiecare are spațiul său de germinare, dezvoltare, până vom fi expulzați înapoi de unde am venit.
Bravo!
am citit cu plăcere.

p.s. acum nu m-am putut abține să nu comentez totuși puțin. oricum înțelesurile sunt mult mai multe decât am expus eu aici. mai las și pe alții :)

Cristina C

fiecare om este un tunet care izbucnește, trezește, răsună ca, mai apoi, să liniștească propria natură. înțelesurile trec dincolo de întrebarea \"unde...\".

este un \"pachet\" de cuvinte pe care îl agreez.

Ottilia Ardeleanu

Aurel Sibiceanu, mulțumesc pentru apreciere și semnul luminos.

Ottilia, Cristina, vă mulțumesc.

tema poemului nu este noua,nici interogatiile sale, e un \"pas pe loc\" desi forma poemului (foarte scurt) este îngrijita...(ultimele trei versuri sunt proba talentului sau)
ioan barb poate scrie Altfel,am vazut ca poate fi în actualitatea imediata cu un simt al revoltei autentic si plin de compasiune,îl prefer în aceasta litaratura\"riscanta\" dar angajata...

Cu scuze pentru întârziere. Mulțumesc.