Poezie
transfigurarea
1 min lectură·
Mediu
azi, la tribunal, am avut senzația că nu apăr un om ci un cal. avea privirea mai tăbăcită decât pielea unei mârțoage. întunericul necheza în umbră - aduna gândurile într-o herghelie.
la interogatoriu, judecătorul a avut nevoie de o zăbală. strunea tunetul ce galopa pe hipodromul dintre cer și prăpastie. cuvintele erau strânse în cleștele fălcilor.
în acel moment am avut impresia că depășisem granița dintre suflete. inculpatul își trăgea după el moartea, la groapă.
când s-a dat sentința încă mai gâfâia.
064.531
0

am citit cu plăcere,
Cristina C