Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioan-barbIB
Ioan Barb
@ioan-barb
Poezie

alunecări printre gene

1 min lectură·
Mediu
în curând se vor sfârși sărbătorile
iar cadourile voastre vor îmbătrâni
în pod așteptând cuminți pe rafturile cu ani
va mai trece o vreme până când
podul de gheață se va topi
și va picura în somnul vostru
amintire cu amintire
dar până atunci
mă voi întoarce la nopțile cu ochii tulburi
blândele mele partenere de veghe
dosite după jucăriile din pluș
măcar acestea nu-mi vor ghici viitorul
numărându-mi în gând pașii cu soț
și nu-mi vor cere clipele de tandrețe înapoi
voi contempla nepăsător acest prezent
un steag pâlpâindu-și lumina afumată
telefonul va suna enervant de trei ori
dar receptorul nu se va clinti din furcă
pentru că în pieptul meu s-a cuibărit o pasăre albă
sub aripile ei am putea închipui povestea noastră
dar nu voi ridica receptorul
și nu voi ști dacă ai fost la celălalt capăt al firului
iar ipotetica noastră idilă
va rămâne o amintire fără trecut
uitarea își va încinge brâul
adunând de pe buzele mele aburul tău
066.113
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
164
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan Barb. “alunecări printre gene.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-barb/poezie/14040923/alunecari-printre-gene

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@vali-nituVNVali Nițu✓
păsări albe cu aripi la fel de albe.
Bucuria cititului,
Val
0
@ujog-mariusUMUjog Marius✓
Foarte placuta e aceasta aluncare. Marius.
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan✓
o poezie destul de nostalgică, dar asumată. Pentru că acțiunea (sau inacțiunea) autorului e cea care determină ca idila să rămînă ipotetică.
0
Distincție acordată
@zavalic-antonia-luizaZAZavalic Antonia-Luiza✓
După mine, un poem nostradamic: noi cei care vom fi acolo, cu noi cei de aici, rupturile care se leagă într-o singură inimă (caldă încă) "măcar acestea nu-mi vor ghici viitorul
numărându-mi în gând pașii cu soț
și nu-mi vor cere clipele de tandrețe înapoi".

Aici poetul este profetul care se prezice pe sine; acceptându-și soarta senin pentru că în pieptul lui s-a cuibărit o pasăre albă.
"voi contempla nepăsător acest prezent
un steag pâlpâindu-și lumina afumată
telefonul va suna enervant de trei ori
dar receptorul nu se va clinti din furcă"

Dumnezeu știe ce e în sufletul poetului, noi nu putem aprecia decât până unde ne conduc cuvintele, fiecare după cât este dispus să meargă.

Eu am mers până la capăt "uitarea își va încinge brâul
adunând de pe buzele mele aburul tău" (un final perfect pentru orice predicție) și pot să spun DA, este un drum care a meritat.

0
@ioan-barbIBIoan Barb✓
Egenia pentru recomandare;

Vali pentru semn și mă bucur că n-ai uitat că ai locuit în orășelul în care m-am născut;

Marius, pentru trecere;

LIM pentru interes și popas constant pe pagina mea;

Antonia-Luiza pentru frumoasa interpretare și pentru semnul luminos;

Cu toții mi-ați adus o mare bucurie,

Ioan
0
@costin-tanasescu-stefanestiCSCostin Tanasescu Stefanesti✓
finalul face textul, îi dă un sens-mesaj bine conturat. uitarea personificată pune cireașa, devine o regulă a vieții, ea este de fapt o regulă a vieții. mi-a plăcut foarte mult.
0