Poezie
Fereastra
1 min lectură·
Mediu
Stau la fereastră până când mi se aburesc gândurile
Simt de multă vreme în miezul lor amar
O revoltă a limitelor peste care nu pot trece ușor
Sau nu-mi este dat încă să trec
Ratez pragul ori de câte ori îmi iau elan
Uneori am indecența să mă amăgesc singur
Voi reuși de data asta îmi spun
Însă recunosc – nu se cuvine să-mi depășesc
Încăpățânarea de a căuta ținte în mine
De a-mi forța fiecare limită până când interiorul
Mi se subțiază devine o bășică de porc întinsă pe ochiul de geam
Prin care încep să deslușesc puțin câte puțin
Chiar și prin peretele după care mă confesez
Același duhovnic cu mâinile aurite îmi dă binecuvântarea
Mă liniștesc doar o vreme – dimineața gândul se face ghem
Ca un câine plouat îmi adună în blana sa udă resturile de pe străzi
Și-mi pare bine că este iarăși pace în țară
Încă se poate muri de bătrânețe în oraș
În jurul meu fereastra casantă este accesibilă
Poate să intre orice închipuire să caute cheia sub preș
Multe mai stau chitite în sala de așteptare
Nu au auzit încă de venirea pe lume
003619
0