Azi îți răsar privirile în mine

”acoperă-mă în tine
să nu stârnim umbrele” - eu pe versurile astea aș miza :) ele, frumoasele, îmi par esența poeziei. Am citit din nou pe ziua de azi un text plin de sensibilitate și delicat asemeni unor ”heruvimii ce ne acoperă/ochii cu aripile” să privim dincolo de privire apropierea lui dumnezeu,

alex

Mulțumesc pentru reperare și descifrare. Întotdeauna bucuros de prezență și de comentarii. Ioan

și frumos poemul. Totuși cred că sînt prea mulți \"îmi\" și \"mine\". Parcă dăunează citirii cu voce tare și imaginii scrise a textului.

Mulțumesc pentru trecere și pentru apreciere. Sunt lucruri la care meșterim toată viața. Și cu poezia este la fel. Ești întotdeauna binevenit în acest loc. Cu prietenie, Ioan.

Un poem suav, cu trăiri intense, în strânsă legătură cu natura. Îmi place tonul familiar, de confesiune între poet și iubirea sa.

Finalul este deosebit prin acea senzație de sfială creată de apropierea lui Dumnezeu, prin heruvimii care ”ne acoperă ochii cu aripile”. Mare dreptate ai aici, Dumnezeu se simte, nu se vede.

Un poem în stilul Ioan Barb: liric, fin, sensibil.

Mihaela

Mihaela ... cum poți tu să citești atât de exact. Apreciez faptul că ai înțeles că iubirea umană este doar o particulă din iubirea lui Dumnezeu și că iubirea este esență, dar noi nu trecem, de cele mai multe ori, de testul cojii. Cu bucuria reîntâlnirii, Ioan.

Ioan Barb,

Înălțat Poetul pentru a primi coloane albastre ce urcă,imagini revelatoare,
inclusiv sonore,majestuoasa iubire-parte a Divinității- care,la rându-i, se
apropie de Dumnezeu-Iubire! Superb dialogul provocat în sânul Poeziei prin
comentariile vârstelor tinere,mai ales!Citesc și îmi spun: Prin \"începuturile de dimineți ce urcă din rănile-flori deschise de iubire\", necontenirea-Poezie!
Cu prietenie și admirație pentru Creație din Creație a poetului care sunteți,
Ioan Barb.Constanța Mezdrea Coman.

Mulțumesc pentru apreciere și pentru trecere.