iarina copuzaru

Tata mă bătea din cînd în cînd - mai ales dacă aduceam copii acasă La școală, am jucat în piesa „Oul sinucigaș”, fără să spun nimănui din familie (fiindcă nimeni nu agreea teatrul) Nu-mi plăceau

mi-am construit o căsuță de jucărie peste inimă am pus în ea fluturi cu cheiță și păpuși fără ochi un aparat mic fotografiază negativele vezi aici pata asta albă sunt eu uite dacă

Fructul din inimă cu 613 semințe cu degetele - lupi albi căutînd hrana într-o furtună de zăpadă tristețea roade marginile camerei simt cum se mărește semnul minus pe vene amintirea ca un

Condamnarea mea în acest tablou cînd iarna e o frunză de sticlă cu buzele răscoapte după fiecare uitare oamenii se transormă-n păsări de noapte prin brațele noastre întinse mi-e teamă de

Lumea pe care vîntul o adună-n plămînii mei Și iubirea –vînătaie lipită de respirație În mersul firesc În împiedicarea firească Apoi totul devine o margine Ca și cum în fiecare zi Se

Deasupra trupului dragostea chinestezică ne aseamănă cu acel napolitan privind cîțiva ani un șurub saltul în spatele căruia singurătatea devine elastică lama cuțitului meu e de mătase îți

M-am gîndit că pentru unii muzica are legătură cu poezia. Astfel, urmați această adresă și veți găsi toate informațiile necesare despre a doua ediție a Taberei de Chitară:

De cealaltă parte a luminii nu se mai aude nimic tălpile mele prinse-ntr-o coajă de zăpadă așteaptă ghilotina străzilor ce seamănă cu rufele unui nou născut limbă smulsă îmi e somnul sub

\"Chitara pentru începători\" se va putea cumpara în cadrul taberei de chitară de la Râmeț. Sperăm că în luna septembrie o vom distribui magazinelor de specialitate. Le mulțumim domnilor Dan

Știu doar cum arătau mîinile tale - puținul real cu transparența unei mănuși strîmte în fiecare dincolo ce ne aparține - de cîteva ori ai oprit ceasul (dacă iluzia se termină cui o să ne mai

Iubirile Ca două mîini ce cunosc scrisul Timpul se rupe Oasele mele albe sub aripile Fluturilor evadați Nu-mi amintesc decît gurile noastre De-o parte și de alta a respirației Atît de

Iată poezia mea văratică, împletită cu fire de iarbă și coarde mătăsoase de chitară:

De multe ori am crezut în mine ca-n ceva ce nu există și am scuipat în vis călugării care voiau să-mi taie părul din hainele lor am făcut adăpost pentru licurici mamă, o să-mi las unghiile

Palmele noastre se-agață de articulațiile aerului respirațiile adună-n ele spațiul îl reduc la o singură trăire poate dac-am ști să cădem cît mai aproape unul de altul ne-am transforma-ntr-un

V-am pregătit un defel de mîncare după o rețetă pe care-am descoperit-o în coaja unui brad cu fructa pharmakonică. Din păcate, am uitat cum se numește felul. Poate mă ajutați să-mi amintesc. Se

Nu mai pot scrie decît despre o boală rîvnită un păr despletit mîlos e memoria îmi presară vise printre măruntaie limba mea scorbură adulmecă prezentul ace de siguranță galbene mi se desprind de

Ai văzut cum fuma Zappa pe scenă în timp ce dirija orchestra? (nu-mi plăceau pauzele-n care mă priveai aș fi vrut să-ți spun că înainte nu m-am simțit singură însă ai fi interpretat în o mie de