Cînd port ceva în lesă trebuie să mă dezleg pe mine

un poem puternic, incarcat de sentimente! imi place mult!

retin:
\"ochii seamănă cu acele vrăbii
ciugulind pictura vie a cireșelor\"

cu stima,
andrei

tot faza cu cireșele. în rest e mai greu să rămână ceva. nici nu sunt eu adeptul construcțiilor alambicate... ultima strofă cel puțin mă depășește. nu înțeleg. se întâmplă prea multe acolo . suprarealism dar să mă și miște ceva...

poem rotund...povestea desprinsului din...prins...în orice cameră trăiește o poveste/\"herghelii de lumi cunoscute\"...despre povestea din... camera... poveștii...foarte bine prinsa in cuvant sugestia limitei...privirii *din* oglindă...final amar

\"mă reclădesc din colțurile camerei
acolo unde pereții sunt îmbrățișări
herghelii de lumi cunoscute
îmi ies din piept
mă dezleagă.\'
ca o zidire in propriile perceptii...

un text profund, ce parca fixează necuprinsul in cuprins...ii inteleg recomandarea...felicitari!

E o mare bucurie. Domnule Liviu Nanu, vă mulțumesc pentru recomandare.

Andrei, mă bucur că ai reținut cîteva versuri. Te mai aștept.
Nicolae, poate altădată o să-ți placă mai mult. Sper.
Ioana, mulțumesc pentru cuvinte (sunt încurajatoare, iar acest lucru e important pentru mine).

un poem de mare finete sufleteasca(feminina of course!)
versurile se înlantuie foarte bine,au o armonie si un ritm interior si mai ales au un început în forta
cadrul de viata este lipit si \"în lesa\" corpului sensibil si cald al autoarei care trece prin toate suisurile si coborâsurile melancoliei care o îmbie la scris
strofa a doua reuneste comparatii inspirate ,discursul este în registrul deplinei sinceritati ,ceea ce mareste interesul si credibilitatea la lectura

, îmi place că ați vorbit de armonia versurilor. Mă duce cu gîndul la armonia unei compoziții muzicale -fiindcă eu astfel îmi imaginez poeziile. Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase și, ce e și mai frumos, încurajatoare.

, nu pot decît să mă bucur. Mulțumesc pentru steluță (o onoare) și pentru sfaturi (o necesitate).

am mai auzit (sau poate chiar am zis si eu?) ceva de genul \"singuratate in lesa\", \"umbra in lesa\" etc., dar enuntul tau din titlu e original in mod sigur, numai ca... nu imi suna prea bine... referindu-se la gingasa ta fiinta...
deci: titlul mi se pare total neinspirat.

am remarcat comparatia din prima strofa, cu asteptarea lui Goethe, despre care cred ca merita un context mai... adica, eu as reformula zona aceasta:

\"îmi pîndesc gleznele
așa cum Goethe a așteptat-o
pe Lotte în întunericul din trăsură\"

altceva: nu ti-ar suna mai bine \"ma reconstitui\", in loc de \"mă reclădesc\"?

nu te-am citit pana acum, dar numai textul acesta imi spune ca ai stofa de poet si esti in cautarea poeziei din tine:

\"herghelii de lumi cunoscute
îmi ies din piept
mă dezleagă\".

, un singur lucru parcă nu mi-ar plăcea, și anume acel „mă reconstitui”; nu fiindcă nu ar avea un registru imaginativ sănătos al întregului, ci din cauza Facultății de Științe Politice pe care-am urmat-o și care-a încercat, uneori, să acopere ființa cu Constituția:) Astfel, cuvîntul și derivatele lui îmi sună ca un imn, ci nu ca o compoziție modernă, de free jazz, cum imi place mie.
În rest, fiindcă vă apreciez (este un motiv în plus pentru mine), o să iau în considerare sfaturile dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase.