Poezie
Liniște dodecafonică
1 min lectură·
Mediu
Ai văzut cum fuma Zappa pe scenă în timp ce dirija orchestra?
(nu-mi plăceau pauzele-n care mă priveai
aș fi vrut să-ți spun că înainte
nu m-am simțit singură
însă ai fi interpretat în o mie de feluri)
Unde te-ai ascunde de tine?
(poate m-am oprit la timp. Nu știu. Poate drumul înapoi
ar duce către altcineva)
Sau ar fi una dintre multele căderi?
(intuiam că nu faci altceva
decît să-ți amintești)
Dar scările secrete în prăpastie?
(ca la o înmormîntare unde unu’ povestește
cum s-a îndrăgostit)
Există?
(și trebuie doar să cîntărești locul în care-au fost cuvintele)
Știi piesa lui Cage, 4’33? Pagina întoarsă în liniște?
(uneori la asta se rezumă și viața)
064.821
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- iarina copuzaru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
iarina copuzaru. “ Liniște dodecafonică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iarina-copuzaru-0031203/poezie/13951960/liniste-dodecafonicaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ICSilvia, ai scris într-un fel care te poate face susceptibilă de complicitate la scrierea poemului:)
Mă bucur că ai trecut pe aici. Mulțumesc.
0
VMDistincție acordată
cred că s-ar putea renunța la surplusul de \"există\"; aș forumla întrebările fără ajutorul acestuia păstrându-l doar pentru final (din motive nu numai pur estetice, dar chiar și de ordinul... interogativului metafizic).
altmiteri, îmi place cum comprimi spațiul, dar și ideile; cum cuvântul tinde să recapete forma sunetului, mai exact să devină polifonă; conștiința de sine este rezultatul înstrăinării; ca și cum ai parcurge la pas o apă pe care o crezi liniștită și limpede, deloc adâncă, dar care ascunde capcane ce te învăluie, te trag în adânc suprasolicitându-ți încheieturile; într-o astfel de luptă sentimentalul eșuează, apare frica de spații largi, de speculativ iar expresia orală își reneagă subtextul; pentru că întreaga rostire reprezintă în fond o liniște absolută, mai exact o incomunicare.
un cititor,
Vasile Munteanu
altmiteri, îmi place cum comprimi spațiul, dar și ideile; cum cuvântul tinde să recapete forma sunetului, mai exact să devină polifonă; conștiința de sine este rezultatul înstrăinării; ca și cum ai parcurge la pas o apă pe care o crezi liniștită și limpede, deloc adâncă, dar care ascunde capcane ce te învăluie, te trag în adânc suprasolicitându-ți încheieturile; într-o astfel de luptă sentimentalul eșuează, apare frica de spații largi, de speculativ iar expresia orală își reneagă subtextul; pentru că întreaga rostire reprezintă în fond o liniște absolută, mai exact o incomunicare.
un cititor,
Vasile Munteanu
0
ICDomnule Vasile, din nou mi se întîmplă să primec o steluță cînd am o zi foarte proastă, lucru care mă face să revin la o stare de bucurie:)
Fiindcă mi-ați explicat logic și, mai mult decît atît, nici eu nu eram sigură de construcție, am optat pentru o variantă anterioară. Eu încă nu-mi dau seama cum e. În orice caz, și dacă nu e bine, sper ca textul să se lucreze singur odată cu trecerea timpului – e una dintre favorurile pe care mi le-au mai făcut cuvintele:)
Vă mulțumesc.
Fiindcă mi-ați explicat logic și, mai mult decît atît, nici eu nu eram sigură de construcție, am optat pentru o variantă anterioară. Eu încă nu-mi dau seama cum e. În orice caz, și dacă nu e bine, sper ca textul să se lucreze singur odată cu trecerea timpului – e una dintre favorurile pe care mi le-au mai făcut cuvintele:)
Vă mulțumesc.
0
EȘPe mine poezia ta m-a prins în momentul în care au apărut scărle înspre prăpastie, comparația ce urmează și conclusivul de după. Bună poezia!
0
ICPoate CelSus e o scară de măsurare a temperaturii urcușurilor și coborîșurilor noastre. De-aceea te-a atras scara… Zic și eu.
Mulțumesc pentru semn, care m-a făcut să poposesc puțin lîngă mine.
0
silvia