Păpușa vorbitoare

este poemul care ma calca pe suflet! misca, vietuieste, poate ca as spune
mesterul ori un sinonim dar nu reparatorul... ei, o pretentie insignifianta!!!

o zi faina!

poema cu viata scoasa la lumina
mi-a placut - imagini originale

\"sînii lipiți de ferestrele transparente
țin între ei soarele
camera începe să coboare
orașul se topește ca un ghem de smoală\" - strofa asta creează imaginea unei apăsări, unui sfârșit de lume chiar, a unei spaime. Ultima strofă însă, conturul păpușii de acolo, din ființa care scrie practic sugerează ruptura de lume, de viață și prăbușirea într-un abis în care ne sprijinim constant de sforile \"reparatorului\" de păpuși. Așa buzele rămân nemișcate. Nimic nu naște dorința ieșirii din năvod. Un text bun din care nu aș schimba nimic.

alex

\"sînii lipiți de ferestrele transparente
țin între ei soarele \" - iată o imagine ce mi-a plăcut. însă toată poezia transmite acel sentiment. este plină de metafore și \"filmulețe\". final reușit.

Ottilia Ardeleanu

frumos, vizual si simplu! dulce-amarui si foarte real, felicitari!

nu mă pre prindi pi mini feliu ista di poedzîi, da cum dzîșem, în feliu ii îi fuarti ok, puati îi cîti șeva în plius, di egzenplu cuvintili mai tăti au vrun atribut, tre sî șii eli cumva, nu sî pot predzenta sînguri, înțăleji? puati dacî o sî șii oliacî curațat di... epiteti li dzîși, cred, ari sî șii șî mai ghini... orșîcum, romîna îi o linbî răși pentru poedzii, și feliu ista cum scrii tu aișia nu sî puati scrii dicît răși, îi pre intelectualidzat...

...in textul asta, dar cam anulezi, zic eu, cu chestii greu de considerat originale, de genul

“orașul se topește ca un ghem de smoală ”
sau
“mîinile singurătății mele ”

iar tema papusii cu sfori...

Sper sa te binedispuna o papusa urlatoare:

http://www.youtube.com/watch?v=erE8WTngaAY

Archibald Haddock

Domnule Vasile Munteanu, mulțumesc pentru recomandare.

Îmi plac, domnule Doru, cuvintele frumoase și hotărîte pe care mi le-ați lăsat. Despre reparator, îl mai las puțin să lipească jucăriile astea, iar dacă nu voi fi mulțumită, îl schimb c-un meșter:)

Anni, mă gîndeam, cînd am citit „lumină”, la un întuneric luminoid. Nu despre poezia mea. Ci despre stări.

Alex, așa e, în cazul ăsta, secundarul e însuși năvodul. Mi-am amintit un citat din Céline: „Te afunzi în noapte, te-ngrozești mai întîi, și totuși vrei încă să-nțelegi și de atunci nu-i mai părăsești adîncurile”.

Ottilia, da, ai spus bine. Poate e un film mut în care se aude urletul:)


Ana, e pe gustul meu acest dulce-amărui. Sună ca o magie.

Matei, eu - olteancă fiind -, dacă aș începe să-ți răspund și să explic, ar fi o nebuloasă lingvistică. Doar văzuși ce ieși la tine:)


Archibald, aici nici nu am căutat imagini originale, în sensul pe care îl menționezi. Uneori e de ajuns să spun “singurătate eu”. Dar tu ai altă părere, ceea ce nu poate fi decît constructiv. A! Și nu e o păpușă cu sfori. Alex a surprins și a descries frumos sforile de sprijin. Iar astea au alte înțelesuri.
Ai intuit, mi-a plăcut videoclipul. Poate pentru că multă vreme am fost păpușar.

M-a frapat dinamicul/static al acestor versuri. Compararea unui enigmatic daimon interior cu reparatorul de păpuși.

Cînd eram mică, nu mi-aș fi dus păpușile la reparator; mai bine m-aș fi operat eu. Poate de-aceea această înfățișare a daimonului enigmatic și-nflăcăratic în reparațiile pe cordul deschis al singurătății închise mai întîi în ea, și-apoi în fiecarele fiecăruia. Mersi, Dragoș. Asamblezi filosofic părțile poetice, astfel că mă bucur atunci cînd lași comentarii.