bumerang

...care se savirseste in timpul dintre cazatura pe burta si tipatul aferent. excelent.

piatra aruncata in departari...asta imi aminti de spinoza, pb libertatii, iar intoarcerea ei, periodica, de elasticitatea timpului si a spatiului.
si deodata...aici e stanescu
primavara=minulescu
se umple de atata singuratate (cam cat?)
iar pasarile care trec fara sa simta= sunteti trasparenti, integrati in absolutul care se mai numeste si dzeu.
mi ai amintit de asemeni si de aida care spunea da
in sensul ca labis traieste

ft..ft...frumos

Bumerangul vine de la australieni, dar sentimentul din această poezie e totuși japonez. Acuratețe explozivă a versului, ideea cea mai originală îmi pare \"primăvara se umple de singurătate\". Când spui \"păsările trec prin noi\", mă tem pentru prospețimea acestei formule pe care am tot întâlnit-o.
Îți doresc pe azi o zi de primăvară! tama

Este spre niponia textul. Clar imagini nipone.
O poema mica, mica si plina de farmec.

tocmai a trecut o pasare...\"fără să bănuiască nimic\"...m-au rascolit aici si cuvinte si culoare...imaginea penelor atat de vii (prin culoare) si-atat de *moarte* prin orientare...vad o lupta grea ( aproape egala) intre frunte si inima...maiastru prinsa in cuvinte...ea naste realitati(consecinte) si de o parte si de alta...si inchei cu un zambet (sper, diferit de cel al autorului din pagina lui!): de data asta, solidarizez cu bumerangul!...

mă tot uit la versuri și negăsind, în parte, nimic special, mă întreb: de unde impresia puternică pe care o produce ansamblul? deci asta e poezie, dadada. simplitatea și-a produs efectul, fiindcă tu, sunt convinsă, nu ai urmărit nimic atunci când ai scris-o. altfel n-ar fi ieșit așa. imaginea e superb de bine legată cu a doua parte care îmi place extrem. dacă spui că ai intenționat o nouă partidă de volei pe plajă (sau de hochei având în vedere anotimpul), împotriva plictiselii, mă înfurii la culme

când Numele precede Poezia

dar Poezia nu succede Numelui.

va raman indatorat pt lectura. sunt constient ca e o stampa japoneza cu ceva tuse labisiene de sfarsit. pana la urma e o poezie veche, marunta. cat despre simplitate, chiar cand voi incepe sa postez noile texte, astept sa fiu facut KO daca ma las de ea.