preludiu
cum vin din bucătărie repar tot ce-mi iese în cale scaune țevi pantofi țigări papagali instalații învârt cheia franceză deasupra capului șuier doar într-un furou vișiniu ea mă-ntreabă: ce-i
trans
în cel mult 4 ani voi fi o cucoană roșcată așezată turcește în fotoliul tău cu brațe roase ai tot timpul din lume să faci rate la mobilă să devii campion la turism o să-ți trimit
stalinskaia
nu vreau să anunț poliția că te încăpățânezi să exiști deși împușcată în 2 locuri fragede beatrice se agață de gard uite marea! Bibanul pleoșc i se smulge din brațe nu vreau să pricep cum
logic
dacă dau în femei e numai pt că nu deosebesc sexele: m-am miopit iau sânii drept pectorali cerceii drept cercei fustele drept prosoape nu dau tare lasă! nici bărbații de azi nu mai sunt ca pe
Tiamat
trebuia filmată ieșirea în ring a preotului sălbatic dansul mithraic pe plajă cu ochii proptiți în taurul năclăit de alge cu marius ieșit din burta cu valuri a monstrului marius șiroind în
Ca’ Fortuna
la intrarea în dom il carabiniere mi-a strigat ma che cosa fai? m-a cotrobăit în rucsac da’ tot nu a fost bine – va fa’n cullo! allora am zăbovit în piața san marco cu porumbeii pe cap și pe umeri
pentru păzirea auzului
înainte de liturghie preotul să nu vadă de găini de gospodărie să nu intre în grajd la cai să nu vopsească tocăria să nu-și numere banii nu e bine să citească ziarele să-și umple mintea de
de-a jocul
morcovul sex-simbol al legumelor din livada mea natală furată le arată copiilor cum să-și făurească bombele sub gaura soarelui rămas văduv încă de acum o lună
îngâmfare
Sufletul aruncat în sus la picioarele Domnului zgâriindu-le pentru a se întoarce înmiresmat de certitudinea sângelui
bumerang
piatra aruncată în depărtări se întoarce adesea pentru a mă izbi cu sete în frunte și deodată primăvara se umple de atâta singurătate încât păsările trec prin noi fără să bănuiască
el e!
gusta cel mult pâinițe dulci cu puțin untdelemn sau culoare de pătrunjel mic uneori i se aducea însă brânză! o punea într-o magazie din spate la un loc cu smochinele verzi până făcea crustă
iar s-a
tăiat maioneza amiezii - o secundă de neatenție și limba cleioasă a țâșnit din tavan spre califul Huzur din Nectar așa lungă și tristă pasărea Rock o s-o aducă-n grumaz eschimoșii cu ochi
jazz-ul din labirint
iar îmi doresc o potaie cu ceafa de aur - o s-o am n-o s-o am o s-o am – numai pt. mine și pt. tine: cu ghidoane de laur și subsuori rase ori parfumate - o potaie in forma de
ce-i mă!
ce-i mă că-mi pierd răbdarea zilele astea și o să arunc după tine cu oase dimineață… o cană umplută cu mucuri râncede pe diagonală el scriind iarăși după un veac de citit ce-i mă! leguma
muzică pentru ficat
în amintirea grăsimilor de parfum și lumină săvârșite spre viețuirea lămpii Stomacului sfârâind verde de-a lungul malului cu prelată ori semitonul întru memoria petelor de pe mâini de
trilogie
când scoți limba la mine și-ți cad măștile văd pe chipul tău soarele și orbesc trusa ta de zâmbete își desface apoi evantaiul și steaua mai
Elegie
deodată lucrurile s-au vărsat în afară! peste lampa cu ochiul scos a trecut Duhul Sfânt în chip de bâtlan deci pieptului meu i s-au prezis
Nirvana
i se ridică brațul înspre tăria cefei înlemnește acolo ce te scarpini acolo, râde ea (fără să vadă chipul lui de beton armat cu
alpinism
așa că dis-de-dimineață eram în vârful nasului Tău cu amiaza gâfâind încăpă- țânat pe aproape tristețea lumii mi se în- tindea ca un tort la picioare numai buzele Tale con- turând zarea mă
Carmen la fea
poeți cu gâtul de taur mai trăiesc (abia vreo trei sute) pe piscul Popov – de regulă vânează în Amazonia și cuibăresc prin Zanzibar Beckescsaba sau
doar
doar un ținut de apă ca un Ochi din care se adapă caprele cu vulturi mari vâjâind peste dealuri în urma prăzii risipite pe dealuri (scrisul ăsta vijelios tremură lampa cum o ploaie de
requiem (pentru corn și lăută)
nu din mâinile tale voi primi Fecioria - nu pentru tine îmi aranjez măselele restaurând zodiacul  minunata vârstă când țintești calm primăria prin toarta halbei și nu-ți
Fecioarei-cu–nasturi
stai cu mine Singurătatea îmi îngheață picioarele Tristețea îmi umblă prin măruntaie stai cu mine și pielea o să mi se spuzească de bubele plăcerii vom ieși aiurea pe bulevarde cu
ghicitoare
dragon cu șoldurile răsucite spre Răsărit hocus! toiege unse cu freamăt sub bătaia tobelor pocus! pe speteaza dealului coamă cu zbârlituri roșcate preparatus! dar abracadabra! și urecheatul alb
balul funcționarilor
după dansuri (cu aplecări la sud la nord și aiurea) i-au găsit în stomac vesta sacoul și o copită de Fată
feminitate
e-adevărat am găsit sub pat o plasă cu chipuri de-ale tale credeam că sunt vechi și nu le mai porți… așa că le-am răsturnat într-o oală - aveam nevoie de sacoșă la piață nu-ți
romartă
îmi ajung pe tării câteva păsări paralizate de liniște și capul tău țâșnind lent printre stoluri cu pânzele strânse Arcașul de pază
Marrakech
de ce plângi cu lumina aprinsă? te plouă pe spate și mâinile-ți tremură fă focul dă drumul căldurii ațâță jarul cu inima mea niște țânci au
scandal
“But ha! ha! ha! full well is me For I am now at liberty” (Thomas Wyatt) departe între puterile sale singur mă înghesui aproape și lancea-femeie mă
old fashion
nimic mai frumos decât tinerețea unui corp vechi cu gesturi aspre sigure-n dans sub pielea țestoasă mușchii săpați – liberi de rotunjimi virginale nimic mai melodios decât pârâitul vocii
mesteacăn cu taur
nu mai obișnuiesc să fiu foarte tânăr – tot mai rar diminețile încep cu săruturi pe gură pe creastă raiul mi se-nvârte tot mai aproape de ceafă și-o haită de muște mă visează răstignit
zeus
pe spate: pelicanul Ciu-Tura un tatuaj mic cu papagal peste pieptul fără creastă dar cu două pliscuri și pinteni de bronz abdomenul împroșcat cu 7 ciorbe de burtă însă mâinile cioplite la
manea dă ciudă
pă burice zdrențăroase fără păr și fără oase (din Pașcani la Ceamurlia) să mor ce te-am strâns aseară cu tot focul de la boașe lanțuri groase lanțuri groase aur smirnă și mătasă ț’am
limbrikus
ecranizare după Complotul bubei, de b. p. hasdeu pelican cu ochi de clanță culeg într-o gușă mucuri de știucă schije de mreană într-alta sânge de hrean neam cu
radical din insulă șapte
un nuc de singurătate - ții la el ca la ochii din cap - ca la ochii din gât - ca la ochii din piept - ca la ochii din spate peste nuc un cer vărgat în nuanțe moi cu cârlige aurii prinse în 9
ciaconă
mulți s-au desfăcut pe sub streșini între lighene frigul ploaia duhoarea au făcut restul despre el se spunea că-și topise din Dumnezeu 3 ferestre-jumări, dar că nu avea timp să le
betiv dormind
lenevesc pe țărm și e cald. în bătaia de joc a soarelui sângele meu fierbe fără revoltă -e totuși prea cald marea foșnește – celofan ieftin – și chiar mă întreb dacă nu transpiră în
Kostele
nu mai lăsa sărutul ăla pe toate prichiciurile unde mâța plină de coaste a castității mele l-ar putea sfâșia cu un miau bine ascuțit înfipt pe sub patruzeci de kilograme de lună
rafală
vai ție, bibelou, copac vâjâind între blocuri față întoarsă din cer spre Sudul de piață al muntelui
printesa de cartier
ți-am făcut un tatuaj pe fund - de unde dracu’ era să știu că ești nazist? (de fapt o replică brună dintr-un film tandru cu ostropel) El călărea ce călărea și după un strategy game o conducea
Renghi
rămâi acolo: scoate brațe și cu sărutul patru răsăritul pentru moment e o cifră despicând bezna cu trompa-i de aur apoi piciorul și grămăjoara de sare în formă de clonț tu însă trage
reduta
azi fac asta mâine rezolv aia dimineață am fost la poate joi termin cu deseară vorbesc pentru poimâine vii? când trimiți alea? n-ai fost atunci! uite de asta… azi joi poate mâine
